Tu esti salvarea mea/P.JM/✨

CAP 27

  Mi-am căscat ochii.
Eu :Eu.. Eu am ucis tatăl acelui băiat ?
   Spun cu glasul stins. Acum imi părea de zeci de mii de ori, mai rău pentru ceea ce am facut.
   Iar Jimin, ca de obicei nu făcea nimic să ma consoleze, ba din contră, făcea totul să fie mai rău.
   Jimin :Acum nu începe să te plângi.
   Eu :Stiai.
Jimin :Ce?
   Eu :Ca are un fiu! Stiai totul de la bun început!
  Jimin :Evident ca știam. Tu crezi ca nu ma informez înainte de toate? Bine, nu știam ca va fi și el la petrecere, dar în fine.
    Imi dau ochi peste cap, și las discuția așa.
***
   Ajunși acasă, ma descalț și ma arunc pe canapea.
     Eram atât de varză psihic, nu mai puteam gândi deloc coerent  , nici nu știam ce naiba era cu mine, sau ce se va întâmpla de acum încolo.
     Și fără să-mi dau seama, deja plângeam.
    Jimin se oprește în fața mea.
Jimin :Acum ce mai ai de plângi?
   Eu :Jimin, măcar odată lasa-ma.
  Nu am chef de prostiile tale.
  Jimin :Oo... Iti pare rau pentru saracul copilas? Iti place de el așa-i?
   Ma ridic nervoasă , acum fiind față în față cu el.
    Eu :Evident că imi pare rau! De ce nu intelegi? Eu nu sunt ca tine, eu nu pot face tot ceea ce faci tu!
    Dacă tu nu ai nici-un resentiment, sau măcar sentimente, imi pare rau de tine! Însă eu am!  Stau câte odată și ma gândesc: de ce face asta? Doar pentru bani?
  De ce banii conteaza mult mai mult pentru el, decât viața unei persoane?! Unori am impresia că tu ai ucis-o pe mama! Și stii de ce spun asta? Pentru ca esti un monstru!
  Esti lacom ! Faci tot ceea ce este mai rău pentru bani, dar nimic bun!
    Un moment de liniște se așterne între noi. Însă nu durează mult.
  Jimin :Crezi cu tărie ca ai dreptate?
  Ma intreaba calm.
  Eu :Da! Evident ca da! Ăsta este adevărul Jimin!
    Esti un monstru mort după bani! Sper ca într-o zi  , să gasesti pe cineva care iti va deschide ochii. Care te va convinge să lași uitării toată "meseria " Asta a ta.
    Începe să râdă isteric, însă pentru prima dată, om observat în ochii lui o licărire. Începuse să plângă?
    Însă din râsul ala isteric, se ajunge la violență.
   Se repede la gâtul meu, strângând.
   Jimin :Crezi ca nu știam asta deja?! Dar chiar crezi ca tu esti vre-un ingeras?!
  Ghici ce? Nu esti! Tocmai ai ucis în seara asta un barbat, plus ca mai ajutat la transportul  acela!
   Nu te mai crede vre-o zână nevinovată! Pentru ca nu esti! Ba din contră, în seara asta ți-ai arătat adevărata față!
   Rămâneam fără aer la fiecare secundă, în care el țipa la mine.
    Reușesc să-i rostesc numele.
Eu :Jimin....
  Imi da drumul, iar eu trag aer în piept lacom.
     Eu :Ce.. Ce naiba te-a apucat!
   Ma uit în ochii lui. O lacrima i se prelinge pe obraz.
   Jimin :Crezi ca este ușor? Dar n-ai de unde stii.
  Ai trăit ca o prințesă, până să mai cresti , iar mică-ta să devină o curva, iar dobitcoul de taică-tu să ți-o tragă la greu pentru ca altă variantă nu avea!
  Eu :Ce?!
Jimin :Acum esti și surdă?! Spre deosebire de tine, eu n-am avut parte de tot puful asta când eram un copil! Tu ai avut la cine să te plângi mereu, ai avut cu cine să râzi, ai avut cu ce să te lauzi, și ai avut pe cineva care să te iubească câtuși de puțin.
   Eu nu am avut parte de nimic, urăsc să ma intorc mereu în casa asta blestemată. E un adevărat chin pentru mine, când stiu ca aici s-au întâmplat atât de multe care mi-au marcat copilaria!
    Apoi trece nervos pe lângă mine, urcând spre camera lui.
   
   Ma intorc spre el, privindu-l .
Jimin :Să nu crezi ca te țin aici , poti pleca când vrei. Imi vine rău când îți privesc mutra aia plină de figuri.
   Apoi trântește ușa.
Eu :Atunci voi pleca! Fără să ma mai întorc aici!
   Și asta aveam de gând să fac  , doar ca nu știam unde. Nu aveam bani, nu aveam vre-o rudă la care s-a ma duc. Însă, preferam să plec.
   Sigur m-aș fi descurcat eu cumva. Cel puțin, asta gandeam .