Demonul din Mine. Diabolik Lovers

Capitolul 31

Pov. Katania

Eu: Yui, hai o dată!

Yui: Imediat! Nu înțeleg de ce te agiți așa ? Mai avem timp.

Eu: Da, cam o oră. Ai uitat de Fusul-Roar ? Trebuie să plecăm acum!

O prind de mână și ne teleportez în spatele unor blocuri, acum să fiu sinceră a trecut mult timp de când nu am mai fost prin Bucureștii. Sper să găsesc cabinetul, înaite să bag un cocalar în spital, bine nu că ar fi și prima dată când fac asta. Am început să mergem prin grămada de oamenii, și frate cât mă bucur că Yui nu știe de loc Română! Cred că au fost peste 10 dobitoci care ne-au fluierat, și ne-au spus că suntem bune de pat, iar eu la ficare dintre ei. I-am vrăjit să facă porumbeii pe ei, după câteva minute auzim pe cineva vorbind în japoneză, stai puțin recunosc vocea asta!

Eu: Elena tu ești fă ? (În română)

Elena: Da cine crezi, moartea în vacanță ?

Eu: No, da ce faci aici nebuno ?

Elena: Ce să fac fă, împletesc un mileu. ÎN MORȚII MĂTI CĂ MA TÂRÂT SOR-MEA!

Eu: HO! Ce p$#a me urli așa!?

Elena: Am nervii fă! Sunt aici cu sor-mea și cu soacra ei, vrea să aleagă rochii pentru nuntă.

Eu: Stai! Sor-ta se mărită ?

Elena: Dap! Spre disperarea mea, trebuie să îndur pregătirile. Da cu mătăluță ce este pe aici, si cine-i blondina ?

Eu: Ea este prietena mea cea mai bună din Japonia Yui, țeam mai povestit de ea.

Elena: A da! (Vorbește în japoneză) Bună eu sunt Elena, încântată să te cunosc.

Yui: Și eu,... Ăm... Voi două vă cunoașteți ?

Eu: Da, am cunoscut-o pe nebună acum 3 ani. Eu aveam ceva treabă în București și când mergeam pe trotuar, am auzit pe cineva vorbind în japoneză așa că m-am dus la ea, și am început să vorbim.

Elena: Am un fel de tic, când sunt nervoasă încep să vorbesc în japoneză. Și motivul pentru care eram nervoasă atunci, a fost că am adormit în autobuz și m-am trezit aici, nu doar că nu am mai fost prezentă la școală dar atrebuit să mai aștept și patru ore ca autobuzul să mă ducă înapoi acasă!

Yui: Am înțeles... Cred ? Dar Katania hai să mergem trebuie să aflu!

Eu: Ai dreptate, auzi fă...

Elena: Da, de când m-am născut, indiferent că maică-mea spune alt ceva.

Eu: Taci deacu, și ascultămă! Îmi poți spune unde este cabinetul de ginecologie ?

Elena: După strada asta, da fă te rog spune-mi că nu ai rămas cu plod!?

Eu: Nu eo!

Elena: Atunci e pentru Yui ? Hm, să ghicesc boul a profitat de tine, și tu te-ai panicat și acum vrei să ști dacă vei fi da sau nu mama ?

Yui: Cam așa a fost, cum țeai dat seama ?

Elena: Cazuri de-astea se întâmplă atât de des, în cât a devenit un lucru normal aici.

Yui: Ăm... (Privește tristă în pământ)

Elena: Stai liniștită, sunt șanse destul de mari să nu fi însărcinată, și chiar dacă ai fi în țara asta multe femei își cresc sigure copilul, sunt și fete de 15/16 ani care au copil. Și toate spun că acel copil le aduce multă faricite, fincă au familia și prietenic care le sprijină și ajută în unele cazuri. Vina nu este a lor nici a copilului, vina este doar a bărbatului fincă refuză să își asume responsabilitatea și le părăsesc când află de sarcină, și chiar dacă o parte din ele se gândesc să îl avorteze, cele care decid să nască rămân lângă el, sau îl dă unei famili care își dorește un copil. Poate că abea te-am cunoscut dar Katania mi-a spus că ești o fire puternică și hotărâtă, acest lucru îl cred și eu! Dacă ești însărcinată, știu sigur că vei fi o mamă bună care îl va iubi și sprijini mereu, chiar și dacă nu va avea un tată lângă el.

Yui începe să plângă și o îmbrățișază pe Elena, fata asta chiar ma surprins! Asta a fost pentru prima dată când am auzit-o vorbind așa, de obicei este destul de rece și îi ignoră pe cei din jurul ei. Ea îmi spunea mereu că nu dă doi banii, pe tot ce spun niște străini fără minte despre ea.

Hey, sper că va placut capitolul ne auzim curând. A și sus la media aveți o poză cu Elena.