Demonul din Mine. Diabolik Lovers

Capitolul 18

După ce am mai vorbit puțin, eu și Katania ne-am făcut rutina de dimineață apoi ne-am îmbrăcat. Eu m-am îmbrăcatcu o ținută drăguță de vară fix pe stilul meu.

I-ar Katania sa îmbrăcat într-o ținută rebelă pe gustul ei.

Cu gusturi atât de diferite chiar este greu de crezut că suntem cele mai bune prietene, dar așa suntem noi și așa am fost încă din prima zi în care ne-am cunoscut. În fine după ce suntem amândouă gata coborâm jos pentru micul dejun, acolo îi văd pe băieții așteptândune. În fața noastră se oprește Reiji, cu un bandaji la ochiul drept privind o pe Katania cu mult dispreț și ură.

Reiji: În mod normal a-și comenta la felul vulgar în care ești îmbrăcată, dar mai am doar un singur ochii bun așa că mai bine tac. (Uitânduse la Katania)

Katania: Bună alegere.

Mă uit confuză la băieții și văd că toții, se abțineau din răsputeri să nu râdă.

Eu: Să mai întreb ? (Cu o sprânceană ridicată)

Katania&Reiji: Mai bine nu!

Dau ușor din cap zâmbind și mă așez ca întodeauna lângă Ayato, acesta mă privește zâmbind apoi mă ia de mână strâns. Tot timpul pe care l-am petrecut la masă Ayato nu mi-a dat drumul la mână, nici după ce am terminat de mâncat nu mia dat drumul și în schimb ma dus afară unde am început să ne îndreptăm spre pădure.

Eu: Ayato unde mergem ?

Acesta nu îmi spune nimic și doar își întoarce capul spre mine, privindumă cu ochii blânzi și un zâmbet cald, se oprește și mă trage într-un sărut tandru și apăsat. Chiar dacă i am răspuns la sărut nu puteam să nu fiu puțin confuză, de purtarea lui după ce rupe sărutul ne continom drumul. Am mers timp de o jomătate de oră în care nici unul din noi nu a spus nimic, dar după încă cinci minute de mers Ayato îmi spune cu un glas vesel și un zâmbet mare să închid ochii, după ce îi închid ne continuam drumul. Am mai mers puțin ampoi ne-am oprit.

Ayato: Bine poți să îți deschizi ochii.

Îmi deschid din nou ochii și rămân uluită de peisajul frumos, din fața mea care pare desprins dintr-un bazm.

Eu: Ayato locul ăsta este atât de frumos, de magic îl ador! (Învârtinduse lângă lac)

Ayato: Mă bucur că îți place, am găsit acest loc la scurt timp după ce am săpat, de scorpia de maică-mea. Atunci am făcut o promisiune.

Eu: Ce fel de promisiune ?

Vine lângă mine și mă prinde de talie uitânduse, profund în ochii mei.

Ayato: Am promis că prima și singura persoană pe care o voi aduce aici, va fi dragostea vieții mele. Yui tu ești aceasta, când te sărut simt cum inima mea își ia zborul, tu mă înțelegi și nu țipi la mine dacă fac o greșală. Și pentru asta îți mulțumesc, îți mulțumesc că ai curajul să iubești un monstru ca mine, dar îți promit că orice s-ar întâmpla te voi iubi mereu.

Simt cum lacrimi de emoție îmi alunecă ușor peste chipul meu palid, îi sar în brațe și îl strâng cât de tare pot, cuvintele lui chiar mi-au atins inima. Prima dată când l-am cunoscut pe Ayato credeam că este doar un arogant plin de el, dar acum știu că asta era doar un scut care ascundea, un băiat dulce și iubitor care mi-a furat de tot inima. După ce rupem îmbrățișarea ne sărutăm, un sărut plin de iubire și tandrețe, dar din greșală ne dezechilibrăm și cădem în lac, care era destul de adânc. Dar chiar și așa Ayato a continuat să mă sărute, și să mă țină strâns. Într-un final rupem sărutul și ieșim din apă așezândune la trunchiul sălciei, unde Ayato șa așezat capul pe picioarele mele și eu am început să mă jos cu părul lui.

Ayato: Te ar deranja dacă ai cânta ?

Eu: Sigur că nu. (Zâmbitoare)

Ei bine nu știu dacă îi va plăcea, dar țin minte o melodie pe care o cântam mereu când mă jucam în grădina de florii a bunicii.