Demonul din Mine. Diabolik Lovers

Capitolul 39

După un timp

Pov. Yui

Timpul trece și eu tot nu știu cum să mă întorc la vechia mănăstire! O văd pe Arkayna tot mai des, și nu se va opri până când nu o salvez. Dar nu pot pleca așa pur și simplu, fără ca fetele sau Ayato să știe! Off, acest secrtet devine din ce în ce mai greu, de păstrat! Mai ales de când Azula locuiește cu noi. Eu sunt un vânător de demonii, e-ar ea este unul! Singurul lucru care mă îngrijorează, este că ar putea să știe despre carte și despre puterile mele! ...Oh! Așa e vouă nu v-am spus? La scurt timp după ce am găsit cartea, sau întâmplat tot felul de lucruri ciudate, prin jurul meuin. Astfel am descoperit că am 5 puteri diferite, prima este telechinezia, dar nu o pot controla atunci când sunt nervoasă, de aceia mă străduiesc să nu mă enervez prea tare. A doua sunt viziunile pot vedea ce urmează să se întâmple, într-un fel? Aceste viziuni nu sunt tocmai clare, și apar destul de vrusc. Când urmează să am una sunt o ușoară durere de cap, și în minte văd imagini care uneori sunt greu de înțeles, ce înseamnă mai ales ultima pe care am avut-o azi, care ma speriat destul de rău! A treia este mâna vindecătoare, cu ajutorul ei am reușit să rămân în viață, în acest loc. A patra este întemnițarea demonilor, cu această putere creez pentragrame magice, care îi închide pe demonii în carte. Și ultima putere este transformarea, și tot o dată puterea mea preferată. Cu ajutorul ei pot loa înfățișarea oricui, când eram copil o foloseam mereu ca să fac ce nu mă lăsa tata să fac, și prima dată când am venit aici să scap de băieții. Bine nu la modul să evadez, și doar să iau o pauză. Singura persoană care știe despre, puteri este evident Katania. Într-un final sunt trezită la realitate, de o pereche de buze reci care se plimbau pe gâtul meu.

Eu: Ayato!

Ayato: Scuze, dar chiar nu mă pot controla!

Eu:... Te crd!

Eram gata să ne sărutăm dar fix, atunci telefonul meu începe să sune!

Ayato: Cine e?

Eu: Nu știu, cine mă sună folosește un telefon public. Să răspund?

Ayato: Sigur.

Eu: Alo? ...Pă-Părinte Drake! ...CUM!? ... și e bine!? ...în regulă vin cât de repede pot, vă mulțumesc că mați sunat la redevere.

Ayato: Ești bine, cine a fost?

Eu:.....

Simt cum pământul îmi fuge de sub picioare, și cad în genuchii începând să plâng.

Ayato: Yui ce este, te rog spune-mi!

Mă uit în ochii lui, și singurele cuvinte pe care am putut să le rostesc, printre lacrimii au fost...

Eu.... Ta-Tata ...a avut ...un ...accident!

Ayato mă strânge puternic la pieptul lui, spunândumi că totul va fi bine. Nu îmi vine să cred că tata a aut un accident! ...îmi doream o cale să mă întorc la mănăstire, dar nu așa! Asta a fost viziunea mea! Din fericire tata trăiește, dar nu va mai putea merge! Iar mâna nu va funcționa, ea poate vindeca doar rănile ușoare. Va trebui să mă întorc acasă, pentru a avea grijă de el, e tatăl meu până la urmă. Însă cum îi voi spune asta lui Ayato? Tata a fost vânător de vampirii, nu îl pot duce la el! Pentru al putea îngriji pe tata, va trebui să îl părăsesc pe Ayato!