Demonul din Mine. Diabolik Lovers

Capitolul 27

Ayato mă ține strâns la pieptul lui uitânduse la mine cu dragoste, însă puteam vadea că mintea lui este în altă parte. Cel mai probabil se gândește la visul pe care la avut, totuși mă întreb ce a vizat ? Mi-a zis că mă pierduse pe mine, dar cum mă "pierduse" ? Sau mai bine nu mai mă gândesc la asta, că nu are nici un rost să o fac. Dacă îl întreb cum a fost visul nu îmi va zice adevărul, sau va prefera să nu îmi povestească. În fine mă întind până la noptieră și îmi iau telefonul.

Aut: Katania ia cumpărat lui Yui un telefon, când au ieșit în orași după ce aceasta ia spus că Subaru ila făcut bucăți pe cel vechii.

Mă uit la ceas și văd că este trecut de prând, încerc să mă ridic din pat dar Ayato mă prinde de mână și mă trage peste el.

Eu: Ayato trebuie să mă îmbrac.

Ayato: Știu, dar încă un sărut apoi te poți îmbrăca. (Printre de cățel ploat)

Oh, el și privirea sa de cățel! Însă de data asta nu mai ține! Acum sunt dezamăjită de el, pentru ce a făcut dimineață. Chiar dacă i am spus că nu sunt pregătită, să facem dragoste el nu ma ascultat! Așa că voi fi mai rece cu el, sunt curioasă cât va suporta ? Mă uit la el cum aștepta să îl sărut, dar în schimb îi dau un bobârnac în cap.

Ayato: AU! Hey, de ce ai făcut asta ? (Frecânduși locul lovit)

Eu: Ști foarte bine! (Supărată)

El mă privea deadreptul confuz, neînțelegând la ce mă refer. Oftez lung și mă dau jos de pe el îndreptândumă spre dulap.

Pov. Ayato

Yui oftează apoi se duce la dulap, nu înțeleg când ne-am trezit nu avea nimic, acum ce a apucat-o ? Nu am cerut de cât un sărut, de ce se comportă așa ? Mă ridic din pat și merg la ea prinzd o de umerii și întorcând-o cu fața spre mine.

Yui: Dă-mi drumul! (Zbătânduse)

Eu: Nu până când nu îmi spui de ce ești așa de rece dintr-o dată!? (Autoritar)

Ea continua să se zbată, dar încep să o strâng mai tare de umerii, și o împing puternic de dulap. Ea scâncește de durere și îmi aruncă o privire supărată. Mă uit furios la ea, și realizez ce tocmai am făcut! Îi dau drumul și mă îndepărtez puțin de ea, Yui cade în genunchi. Iar din ochii ei văd cum cad câteva lacrimii, fac un pas spre ea dar se ridică repede și fuge în cealată parte a camerei, privindumă cu teamă.

Eu:.. Yui eu.... (Mergând spre ea)

Yui: STA-I ACOLO!!... Pleacă! (Speriată)

Eu: Yui!...

Yui: Am spus PLEACĂ! (Plânge)

Fără ezitare mă teleportez în camera mea, și îmi lipesc spatele de ușă lăsândumă în jos. Mi-am pierdut cumpătul și am rănito, știam că se va întâmpla asta până la urmă. Acum pe lângă faptul că era supărarea pe mine, acum îi este și teamă. Ah! Sunt așa un prost! Trebuie să îmi cer iertare, mă ridic în picioare îmi fac un duși rapid, mă îmbrac cum o fac mai mereu.

Aut: Adică hainele pe care le vedem în episodul 3 din primul sezon.

Și cobor jos de unde începe să se audă gălăgie. Cobor repede dar tot ce mai apuc să văd este, cum Yui fuge repede pe ușă apoi Katania după ea, dar Reiji o prinde de mână.

Reiji: Zău așa calmezăte!

Katania: Nu pot! Trebuie să fac ce mi-a spus polițistul, găsesc un semn de circulație ȘI ÎL ZMULG DIN ȚÂȚÎNII!! (Fuge pe ușă)

Reiji își masează tâmplele și merge în living, urmat de mine. Acolo îi văd și pe ceilalți, îi salut și mă așez pe fotoliul meu, însă ceva de jos îmi atrage atenția. Era talismanul în formă de cruce a lui Yui, îl ridic de jos și îl întreb pe Reiji.

Eu: De ce Yui a fugit așa pe ușă, apoi Katania nervoasă după ea ?

Reiji: Yui ne-a închis în cameră aseară.

Laito: Tu și Katania, a-ți stat în aceiași cameră și nu te-a omorât!?

Kanato: Iar ochiul tău este vindecat! Cum ?

Reiji: Katania mila videcat cu magia ei aseară.

Eu: Dece a făcut asta, credeam că nu te suportă ?

Reiji: Așa era, dar acum suntem împreună.

Toții: CUM!?!?

Shu:....