Semnul veninos

Capitolul XXVII-Secrete

             Îl prinse din urmă, Flavius nu mai avea unde să fugă fiind înconjurat. Nu putea să se pună cu Fiona, fiindcă era șefa gărzilor regale, iar cealaltă fată îl cam îngrozi puţin simţind ce semn are.
—De ce fugi? întrebă Iustin.
—Nu sunt obligat să-ți răspund!
—Flavius cei cu tine, Zara te așteaptă...
—Eu... iubesc pe altcineva.
—Din cauza că nu ai venit Zara e obligată să se căsătorească cu altcineva, asta a cam distrus-o și acum ea s-a îmbolnăvit, spuse Serafina sub privirile lui Iustin a Fionei care știau bine că ea minte, dar a zis acest lucru ca să vadă dacă lui încă îi pasă de Zara.
—Nu cred asta, ea e puternică!
—Iubirea pentru tine a făcut-o să sufere așa de mult încât nici doctorii nu au leac... ei au zis că e posibil să sfârșească din cauza dureri. Completa Fiona susținând cele zise de Serafina.
Flavius inspiră adânc nu știa ce să facă dacă se va duce acolo atunci ea ar fi în pericol, iar dacă nu merge ea va sfârși în durere, nici cum nu era bine, dar nu putea să fugă știind toate astea așa că se hotărî să se ducă la palat.

           Își acoperi nasul cu un material pe mâini purta mănuși se îndreptă către o cameră apoi scutura florile galbene, polenul lor se împrăștia peste tot, după plecă rapid din acel loc. Dar cineva o oprise.
—Mara, am auzit că sora ta se va căsători cu altcineva, e adevărat? Ce am venit și eu din oraș am fost să trimit mâncare pentru cei bolnavi și când am intrat în palat toată lumea vorbea de asta.
Ea strânse în pumni florile pentru a le ascunde.
—Așa-i mamă, se pare că Flavius nu a venit, iar tata dorește ca această nuntă să fie diseară.
—Zara e bine?
—Nu este, ar trebui să vorbești cu tata.
Regina plecase, Mara o privi cu atenție știa că și mama ei se va îmbolnăvi din cauza că o trecut prin locul unde a împrăștiat polenul, dar nu-i păsa se gândi că așa merită după tot ce a făcut. Dacă vrei să câștigi ceva atunci trebuie să sacrifici multe fără ezitare.

            Cuvintele dure o făceau să lăcrimeze se uita cu tristețe la băiatul  care acum stând în faţa ei nu-l mai recunoscu.
—Cum să iubești pe alta! Noi chiar dacă nu am fost aproape, mereu...
—Îmi pare rău, dar nu mai pot continua așa.
—Dar acum câteva seri când a fost luna plina ai aprins lampioanele ca să le văd, știu că încă mă iubești simt asta deci te rog...
—Sora mea le-a aprins!
—Flavius nu... te rog vreau să cred că mă minți.
Cristina se plictisi groaznic tot timpul a stat cu Eric dorea să-i fie aproape mai ales acum.
—Mă plictisește drama lor, nu pot să cred ca te-au băgat în asta  șopti ea.
—Eu mă întreb cum să-i facem ca să înțeleagă misiunea, daca vor continua așa vom pierde timp.
—Nu-ti fă griji poate Iustin și Serafina au un plan.
—După cum îi văd, nu prea cred.

             Regele Tiberiu asculta ce au avut de zis fiecare se enerva nu se gândi că va fi așa de dificil să-și căsătorească fiica.
—Zara! Această problemă te privește doar pe tine așa că nu-mi pasă dacă este Flavius sau Eric eu vreau doar ca această nuntă să aibă loc pentru binele tuturor. Zicând asta el plecase lăsându-i pe toți uimiți.
—Eu plec, îmi pare rău. Flavius o mai privi o dată pe Zara care se uita cu tristeţe la el, ofta, așa era mult mai bine pentru ea.
—Unde crezi că pleci? Aveam o misiune de îndeplinit noi semnele destinului, nu-mi pasă de drama voastră lacrimogenă, dar trebuie să ne facem datoria pentru binele omeniri! zise Cristina.
—Dacă vin cu voi atunci vine și Zara?
—Normal!
—Eu nu vreau...să o mai văd.
Fierbea în vene sângele Cristinei îi venea să-i tragă una, dar nici Iustin nu părea mai liniștit, Serafina dori să zică ceva, dar Eric i-o luase înainte.
—Flavius vrei să mori? Toată lumea se uimi la vorbele lui.
—Ce întrebare e asta?!
—Dacă nu ești în stare să-ți faci datoria de semn al destinului, mai bine mori iar semnul tău se va reîncarna în altă persoană, care sigur va veni cu noi!
—Cum îndrăznești să-l ameninţi în prezenţa mea! ţipa Zara.
—Și tu cum îndrăznești să nu te gândești la binele omeniri, ci doar la tine! Ridică și Eric tonul.
—Eu mă gândesc la toţi!
—Nu se vede, de când am venit aici tot plângi și suspini după el, unde e gândirea ta pentru ceilalți?
—Bine ai dreptate! Vrei să vin cu voi, așa-i? Atunci să ne căsătorim diseară așa cum vrea tata! Și după te voi însoți oriunde!
—Ești nebună!? Cât ai plâns creierul tău s-a dereglat de tot? Eric nici nu te cunoaște nici nu te iubește! striga Cristina.
—Prima dată trebuie să-l fac fericit pe tata și după...
—Dar trebuie să ne gândim și la fericirea lui Eric, dar și la a ta, sunt sigură că mai există și altă cale pentru a rezolva problema cu monarhia, spuse Serafina cu puținul calm pe care îl mai avea.
—Nu există!
—Trebuie să fie ceva sunt sigură...
—Am zis că nu există, ce nu înțelegi!
—Există, dar trebuie să ne gândim cu calm și să nu strigam așa! Ce câștigi dacă ţipi? Fii și tu cu capul pe umeri ca o prințesă adevărată lasă plânsul și folosește-ti capul!
—Vrei să-mi folosesc capul! Bine! Dacă Eric nu acceptă nunta atunci voi spune la toată lumea secretul tău, că ești semnul șarpelui!
Liniștea se lăsa în cameră, nimeni nu mai zise nimic. Iustin o privi cu ură dori să îi spună ceva, dar apariția Fionei îl opri, aceasta veni cu vestea că nu are nimeni voie să părăsească palatul, fiindcă boala s-a răspândit deja prin apropiere, iar din această cauză și nunta s-a anulat. Tiberiu era și mai neliniștit poporul îl dorea jos, iar aceasta boala fără leac ar fi scuza perfectă, fiindcă regina are semnul dragonului.
            Atmosfera se mai liniști între cei șase, Zara regreta cuvintele pe care le-a aruncat către Serafina. Flavius dorea să plece cât mai repede, dar acum nu mai putea.
—Îmi pare rău...dar mă urăsc pe mine, fiindcă nu știu ce să fac... tot timpul viața mea a fost programată fiecare zi, ora, minut, eu numai în vise sunt liberă, iar faptul că Flavius a refuzat nunta el a dat tot acest program peste cap încât nu am știut cum să reacționez mai departe.
—Nu-i nimic...
—Cum nu-i nimic Serafina, ea aproape ți-a pus viaţa în pericol pentru asta nu o voi ierta atât de ușor, fii atentă noi mâine plecam și tu vii cu noi împreună cu Flavius! zise Iustin dorind să plece cât mai repede din acest oraș, fiindcă această boală o va pune și pe Cristina în pericol din cauza că are semnul dragonului și chiar nu mai dorea alte probleme.