Semnul veninos

Capitolul XXXIV-Un singur ochi

              Eric o trase pe Cristina din raza de lovire a umbrei. Aceasta de-abia mai respira, când îl văzu ochii ei străluceau de fericire se prinse mai bine de el nedorind să-i mai dea drumul vreodată. Acum toţi trei priveau cum acele umbre stau în faţa lor fără să facă nimic dar sunetul unor pași le făcu pe entităţi să-și întoarcă capul, erau Flavius și Iustin, umbrele se făcură tot mai mari atacându-i pe cei doi.
Iustin își scoase arma, dar gloanțele nu aveau putere asupra lor. Zara rămase stană de piatră dar atunci când văzu că Flavius este atacat a făcut ceva ce nu credea că-i în stare să facă, a fugit în spatele unei umbre lovind-o.
Serafina fugi cât putu de tare mai ales când auzise și ea ţipătul Cristinei ajunsă acolo unde erau ceilalți văzu cum Zara a acționat, iar umbrele rămăseseră nemișcate parcă nu mai aveau forţa să atace atunci pe loc își dase seama care este motivul.
—Ești fiica celui care le-a invocat de asta nu pot să-ți facă rău!
Iustin se lumină la faţă când îi auzise vocea Serafinei, Eric se liniști văzând că-i bine.
—Fiica lui, care le-a invocat?
—Tatăl tău le-a adus aici pentru a-și salva viaţa, acum doar tu le poţi alunga!
Zarei nu-i veni să creadă, dar cu inima rănită din cauza propriei familii trebuia să îndrepte greșelile lor. Făcu pași mici mai aproape de entități cu frică încerca să-și dea seama ce are de făcut mai exact.
—Umbre negre, malefice, rele vă rog plecaţi! zise ea cu o voce subțire.
Dar nimic nu se întâmplă.
—Depune și tu mai mult efort! strigă Iustin.
Zara îi aruncă o privire urâtă, inspirând adânc mai zise o dată aceleași vorbe. Dar când credea că iar nimic nu se va întâmpla, umbrele cu o viteză uimitoare îi apucase pe toți în afară de Zara de gât ridicându-i sus.
—Vom pleca, dar vom lua un semn al destinului cu noi asta va fi prețul! Spuse toate umbrele în cor privind-o adânc pe Zara care tremura vizibil.
—Nu! Vă dau altceva în schimb, zise ea văzându-i pe ceilalți cum respirau tot mai greu, iar Cristina nici nu mai mișca.
—Ce ne vei da?
—Puterea mea... de vindecare, sângele meu poate să scape oamenii din ghearele morţii.
Fără să mai zică nimic umbrele căpătaseră culoarea gri apoi o înconjurase pe Zara învârtindu-se foarte repede pe lângă ea aceasta începu să amețească de zici că chiar ea se învârte apoi din propria inima simți cum este smulsă o căldură, după pe loc umbrele au dispărut Zara căzuse jos cu mâinile pe piept simţind acum o răceală copleșitoare în adâncul inimi, Flavius fugi la ea. Tunelul începu să se distrugă căzând pietre iar luminile albastre acum  erau galbene, Serafina strigase să o urmeze spre ieșire fugind înainte.
Eric o luase în brațe pe Cristina, iar Flavius o luase de mână pe Zara, aceasta era bine dar senzația de răceală nu-i dispăruse. Reușiră într-un final să iasă fără să se răcească, Cristina își reveni deschizând ochii, Eric îi zâmbi. După tunelul se închise urmat apoi de un zgomot înfricoșător.
Serafina își rupse fâșii din bluza ce o purta, chiar dacă Cristina s-a trezit rănile ei tot nu încetau să sângereze.
—Sunt bine, nu trebuie să faci asta.
—Din vina mea sunteți aici, dacă eu nu eram prinsă atunci toate astea nu se întâmplau.
—Nu-i vina ta, ci a regelui pentru că le-a invocat! Știam eu că orașul ăsta este dus rău, dar nici chiar așa, deci eu propun să plecăm cât mai repede, dacă mai stau mult aici simt că rănile nu mi se vor vindeca.
—Zara tu cum ești?
—Sunt bine...
—Serafina și Iustin este rănit, zise Flavius.
Pe loc toţi împietrită atunci când observaseră că Iustin nu era cu ei.
—Unde... este? șopti Serafina privind cu groază înfundătura tunelului.
—Nu se poate! Iustin! striga Eric.
Serafina cu ochii în lacrimi începu cu disperare să taie alți doisprezece bambuși în speranţa că se va deschide un alt tunel, dar nu a fost asta.
—Iustin!
Strigase și Serafina plângând apoi căzând în genunchi simți cum tot sufletul o doare se considera ghinionistă din vina ei, numai a ei, Iustin nu mai este, dacă nu era pe lângă ea atunci viaţa lui ar fi fost altfel. În minte îi veniră chipul Margăi începând să plângă și mai tare.