Semnul veninos

Capitolul XXVIII-Condamnări

             Multă lume se adunaseră lângă casa lui Ali, se pare că David a declarat la poliție că Ermil este vinovat de crima ce a avut loc, când un șarpe acuză pe alt șarpe atunci nimeni nu mai cercetează exact ce s-a întâmplat. În plus, unii polițiști erau bucuroși că au găsit un vinovat, așa se putea evita lupta dintre semnele dragonului cu celelalte semne, deci o problemă de-a lor s-a rezolvat rapid.
—Nu aveți dreptul să-l luați fără dovezi! strigă Ali.
—Nu vă faceți griji doamnă vom cerceta pe urmă.
Ali știa că nu va fi așa, acum se uita cu ochii plini de ură către David care a reușit să-i fure copilul, iar acum dorește să-i ia și soțul.
O piatră fusese aruncată către Ermil.
—Ești un monstru, mi-ai ucis într-un mod așa de groaznic iubita!

           Febra Fionei nu scăzuse deloc, Serafina nu știa ce să mai facă, când venise doctorul nici el nu făcuse prea multe. Zara era îndurerată văzându-și sora cum se luptă pentru viața ei, mai târziu află că și regina este în aceeași situație.
Oamenii de la poartă începură să fie tot mai mulţi cerând ca regina să fie condamnată din cauza că ea a adus această boală în oraș.
Dar mai târziu se găsi și trupul băiatului care a fost ucis într-un mod sadic, Iustin când auzi asta îl puse și mai mult pe gânduri mai ales că această crimă semăna foarte bine cu cea din orașul Zolis.

           Miron era și el îngândurat din cauza că semnul dragonului începu să nu mai fie așa de apreciat, asta putea să-l coste mult pe fiul lui. Faptul că putea să ajungă la fel ca semnul șarpelui îi treziseră fiori prin tot corpul, dorea răzbunare pe cea care i-a ucis soția și fiul, dar niciodată nu s-ar fi gândit că în timp ce se răzbună fiul lui ar putea să fie atacat și de ceilalți din jur, asta complica și mai tare lucrurile mai ales că o pierduse pe Serafina. Nu știa unde este ea acum. Câteodată regreta că a ucis un semn al destinului asta l-a costat mult prin pierderea și scăderea multor puteri. Dar acum nu mai avea ce face fapta deja a fost consumată, el a venit cu ideea de a pune vina asupra șefului Clanului S, în acest fel împlinise și cererea lui David, deci acum el era dispus să-l ajute cu toată puterea ce o avea, zâmbi ironic, gândindu-se că un vânător ce vânează șerpi a ajuns să se alieze cu unul. Se pare că pentru această răzbunare a sacrificat și a compromis multe. Dar deseori se gândi dacă era într-adevăr bine ce dorea să facă, o mică parte din el simți că trebuie să înceteze, dar deja a făcut prea multe ca să se oprească acum.

             Titu apăru imediat când află că șeful lui a fost închis, Sebastian a încercat să discute cu polițiști, dar fără rezultat.
—Trebuia să scăpăm de David atunci când am avut ocazia, dar l-am lăsat, fiindcă era unul de-al nostru. Îmi pare rău Ali nu trebuia să-l las...
—Nu-i nimic Titu, nu mai aveam dreptul să regretăm deciziile din trecut.
—Va fi foarte greu să-l eliberam pe Ermil, zise Sebastian. Mai ales acum când e acuzat de crimă, dacă va fi considerat nevinovat atunci lumea s-ar panica că încă nu s-a găsit criminalul.
—Oricum te-ai gândit ei tot îmi vor ucide soțul, chiar dacă îl ajutăm să evadeze asta ar întări și mai tare acuzațiile, că el e chiar vinovat.
—Mă duc să cer ajutorul celorlalți din Clanul S, dacă șeful moare atunci tot ce-a construit se va prăbuși.
—Stai Titu, nu-i nevoie să faci asta. Am eu un plan, Sebastian când se va întoarce Adina te rog să-i zici să aibă grijă de Tudor.
—Ce dorești să faci Ali!?
Înainte să mai zică cineva ceva, Ali ieși cu viteză din cameră și închise ușa rapid ca cei doi să nu mai iasă.
—Ali! strigau ei,  dar ea deja plecase.

             Tiberiu nu avea de ales trebuia să-și condamne regina la moarte pentru a liniști mulțimea, dar când să facă asta Mara îi apăru în cale.
—Nu am de ales...
—Ai de ales tată, să nu uitam cum l-ai asasinat pe bunicul.
Tiberiu își strânse nervos mâinile în pumni.
—De ce aduci asta în discuție!? Dacă te aude cineva...
—Ce valoare au vorbele mele în comparație cu ale tale, chiar tu mi-ai zis asta, eu nu contez sunt doar o simplă umbră, mai exact umbra Zarei.
—Știi și tu că ești mai mult de atât...
—Știu, dar așa cum ai ieșit curat din situația cu bunicul, la fel poţi ieși și acum.
—Nu pot să dau vina pe un șarpe oarecare.
—Dar pe unul cu semnul destinului poţi!