Semnul veninos

Capitolul XXXVI- Greșeala ta

            Răsufla ușurat atunci când citi rândurile scrise de Ermil, se pare că este în siguranță împreună cu Ali, încă nu a specificat adresa exactă unde se afla, dar în curând va urma să știe și asta.
Adina puse farfuriile pe masă văzând cu ce atenție citește Sebastian își dase seama că cel mai probabil este o veste despre Ali și Ermil.
—Se pare că dacă nu se întoarce Iustin cu ceilalți săptămâna asta, va trebui să merg în orașul Reazing. Ermil are nevoie de cineva de încredere pentru a cerceta crima ce a avut loc.
—Mi-aș dori să te însoțesc.
—Și eu aș vrea să mergi cu mine, dar nu avem bază în nimeni de aici pentru ai lăsa în grijă pe Eliza și Tudor.
—Știu...dar totuși e departe, nu te-aș vrea plecat, deci voi spera ca ceilalți să se întoarcă.

            Îi zâmbea, chiar îi zâmbea vedea bine prin stopii de ploaie, el era foarte ud, semn că de mult timp stătea afară. Căzu în genunchi, ea rapid îl apucă de braț. Privirile lor se întâlniseră aceasta se aplecă spre el dorind să vadă pe chipul lui un semn de durere sau ceva care l-a făcut să cadă așa, dar nu era nimic tot ce vedea era acel zâmbet și ochii albaștri care parcă străluceau și mai tare.
—Te-am găsit, în sfârșit...
—Serafina! strigă Iustin când îi văzu pe cei doi, nu stase pe loc și rapid mâinile lui îi prinse gulerul lui Darius. Ochii lui negri împrăștiau furie pentru cel din față. Se gândi că dacă el e aici, atunci și Miron este pe aproape, nu putea accepta asta, nu mai dorea să îi aibă și pe ei pe cap, deja erau multe piedici în finalizarea misiunii.
—Iustin! Oprește-te!

            Toată lumea aflase de Darius, cine era și tot ce a făcut. Acum ei înțeleseră de ce Iustin a fost așa de furios când l-a văzut.
—Nu simt să aibă sentimente negative, zise Cristina uitându-se la el cu atenție.
—Am plecat de acasă să te găsesc, îmi pare foarte rău de tot, eu eram prea confuz de cele întâmplate nu știam ce simt cu adevărat, dar...
—Dar oprește-te că nimeni de aici nu îți va crede minciunile! spuse Iustin nedorind ca acesta să nu mai își continue propoziția.
—Ce te-a făcut să mă cauți? întreba Serafina parcă cuvintele lui treziră ceva uitat în propria inimă.
—Am văzut cum e să fi privit cu ură, mi-am dat seama că nu ai nici o legătură cu tot ce a fost în trecut, iar cel mai important mi-am dat seama că din prima clipă când te-am văzut ai rămas în mintea mea ca o lumină puternică ceva nemaiîntâlnit până acum, știu că nu ai să mă crezi, dar te iubesc!
Iustin își strânse și mai tare pumnii dorind să se năpustească spre el, dar Cristina îl prinse de încheietura mâini.
—Nu mai are rost să-mi zici astfel de lucruri, spuse Serafina întorcându-i spatele. Multe s-au schimbat de atunci. Deci poți pleca.
—Pot să te ajut, știu de misiune! Tatăl meu este...
Un pumn îi făcuse capul să se întoarcă în partea stângă, Iustin nervos nu s-a mai abținut, mai ales când acesta a început să vorbească de Miron, vânătorul care i-a ucis bunica în acea zi.
            Știa că nu va fi ușor să fie cu Serafina, după tot ce s-a întâmplat în trecut, îi părea rău că s-a luat după tatăl său. Ploaia încă nu s-a oprit, ea i-a zis clar să plece, ar fi stat, ar fi încercat să o convingă că de data asta nu se preface, dar nu a putut din cauza celorlalți. Așa că a decis ca azi să plece, dar ultimele cuvinte pe care i le-a zis ei au fost că de această dată nu o va mai părăsi.

            Când îi văzu fața aici după atâtea zile simți că explodează de nervi, Ștefan îl dori pe Iustin în pământ.
—Și cum a fost concediul? Am auzit că ai fost plecat. Îl întreba privindu-l fix în ochii, dorea să vadă pe expresia feței lui dacă știe ceva de tot ce s-a întâmplat până acum aici.
—A fost ok, zise el scurt fără să mai dezvolte nimic, știa că Ștefan era cel care l-a otrăvit atunci, dar încă nu aflase adevăratul motiv, oricum avea de gând să se ocupe de el, după ce se întorcea din orașul Reazing, dar după toate piedicile care acum s-au ivit, nu mai avea timp să își bată capul și cu el. Toți au hotărât să se întoarcă în orașul Zolis, după ce Darius a plecat, când au ajuns au aflat de la Sebastian tot ce s-a întâmplat cu Ali și Ermil, acum știa de ce acesta nu i-a mai răspuns la scrisori. Aveau de gând să îi ceară sfatul lui Ermil în legătură cu Zara, dar cum el nu este aici, planul s-a schimbat. Știa deja cine a produs crima în acest oraș, deci nu mai trebuia să cerceteze și asta. Acum în secția de poliție principala problemă era ca să se împiedice lupta între semnele dragonului și celelalte.