Perspectiva lui Rose
Mă trezesc brusc cu niște dureri groaznice de picioare și mă dor și coastele. Mă uit în jurul meu și observ că sunt în camera mea.....ce dracu caut aici? Cum de Sofia mă lăsat să ajung aici? Și ea unde este?
Încerc să cobor din pat dar în momentul în care mă ridic în picioare acestea cedează și cad pe podea și simt că și cum cineva ma lovit puternic în piept. Văd că se deschide ușa și pe ea intra tatăl meu grăbit să mă ridice de jos.
- iubito nu ai voie sa te ridici.
- ce caut aici?
- cum adică....ești acasă scumpo.
- asta nu e casa mea. Și unde e Sofia?
- care Sofia?
- ști foarte bine care Sofia.
- nu chiar nu cunosc cine este această persoană.
- ori faci mișto de mine ori vrei sa cred că sunt nebună?
- scumpo îmi pare rău dar chiar nu știu despre ce vorbești!
-cum dracu să nu ști despre ce vorbesc,vorbesc despre femeia pe care o iubesc, femeie care tu ai angajato să mă protejeze, femeia care mă iubește.
- draga mea persona despre care tu vorbești nu există.
- ba da există și probabil acum mă caută disperată.
- iubito se pare că accidentul tea afectat mai mult decât au crezut medici.
- care accident ?eu sunt în situația asta pentru că am fost răpită de cel cu care mai obligata să mă mărit și care ma răpit iar Sofia a venit să mă salveze.
- draga mea lucrurile astea nu sau întâmplat niciodată. Ești în situația asta pentru că cineva te-a lovit cu mașina.
- nu se poate am atâtea amintiri cu Sofia ....am plecat de aici să putem trai liniștite și să ne vedem de viața noastră fără să fim judecate.
- îți pot aduce fisa medicală sa te uiți peste ea daca vrei și să te convingi că totul e doar în imaginația ta.
- da adumi fișa.
Pleacă din încăpere și atunci încep să plâng.....cu să îmi imaginez toate lucrurile astea, nu ,nu ,nu și cum rămâne cu ce simt? Și asta e tot o iluzie? Nu cred așa ceva am trecut prin atâtea alaturi de Sofia cum să se întâmple asta sa fie doar imaginația mea?
Se întoarce înapoi cu fișa medicală și încep să citesc și într-adevăr la cauze scrie accident auto iar la diagnostic traumatism cranian sever. Iau fisa și o arunc undeva pe jos și încep să plâng mai tare. Tata se așează langa mine și mă ia în brațe:
- gata scumpă mea nu te mai supără , nu merită.....
- ce nu merită? Nu înțelegi că o iubesc pe femeia asta? Cum sa simt că iubesc pe cineva și să nu fie adevărat?
- o să îți revii după ce îți iei tratamentul.
Îmi întinde trei pastile, oftez adânc și le i-au și în câteva secunde totul devine negru și adorm.
Perspectiva Sofiei.
De când am ieșit din spital o tot caut pe Rose dar nu e de găsit, au trecut mai bine de șase luni și o caut non-stop dar nu e de găsit am angajat oameni care să mă ajute dar nimeni nu are nici o pistă.
Nu pot să dorm nu pot să mănânc și cu fiecare zi care trece simt că mă sufoc, nu știu ce să mai fac..... parcă a intrat în pământ. Când am plecat din spital am mers la tatăl ei acasă și am căutat-o peste tot și mi-a râs în nas și mi-a spus că nu o să o găsesc niciodată și dacă o să o găsesc nu o să mă mai iubească.
De atunci sunt turbată am pus pe cineva să îl urmărească și să îmi spună unde merge și ce face dar până acum nu a fost să se întâlnească cu Rose sau la locația unde o ține.
Telefonul suna și mă scoate din gândurile mele mă uit pe ecran și văd că e Sam.
- da Sam.
- uau cât entuziasm!
- hai Sam lasă prostiile că chiar nu am chef.
- bine , bine....cum ești?
- cum aș putea să fiu?
- hai să îți dau două vești...una buna și una proasta, cu care sa încep?
- nu contează.
- bine cu aia proastă....cel care îl urmărește pe tatăl lui Rose se pare că a fost corupt de bani pe care ia oferit domnul Brown.
- cum dracu să întâmplat asta?
- păi în timp ce îl urmărea pe domnul Brown acesta a observat și ia oferit o sumă de banii pe care e destul de greu de refuzat și tipul a decis să te trădeze și să se de-a de partea domnului Brown și ți-a dat informații eronate despre activitatea zilnica a domnului Brown.
- să îmi bag......deci puteam sa stau și să aștept mult și bine informați despre Rose. Ce oameni nenorociți și fără caracter. Și vestea bună care ar fi?
- vestea buna e că ei nu știu că noi am aflat acest lucru și am pus o agenta de-a noastră să îi urmărească pe amândoi și am aflat o adresă.
- pai și ce dracu mai aștepți? trimite adresa.
- calmează-te și ai răbdare să aflăm ce e la acea locație.
- să am răbdare zici? De șase luni tot am răbdare și cu fiecare zi fără Rose simt că mor ,nu mă interesează ce e la, locația aia , poate să fie și iadul dacă acolo e Rose, tot ar fi mai bine decât să mai stau o zi fara ea. Așa că trimite dracu adresa aia.
- ok dar te rog mult sa ai grijă.
- da bine cum spui tu.
Închid telefonul și aștept să primesc adresa. După câteva secunde primesc adresa și pornesc din loc. E undeva la marginea orașului și cred că o să dureze ceva timp până o să ajung dar nu contează dacă acolo e Rose.
Cu fiecare kilometru parcurs emoțiile mele cresc considerabil,inima bate ca nebună și nerăbdarea mea e peste limite. Sunt foarte entuziasmată și încep să tremur din toate încheieturile.
Opresc mașina și întorc privirea spre locație și jur că am cel mai mare șoc posibil. Instant încep să plâng și toate sentimentele frumoase de mai devreme sunt înlocuite de o ură pe care nu o pot controla și demonul meu întunecat iese la suprafață și încep să urlu din cauza dureri pe care o simt in suflet.
- nenorocitu dracu ....cum sa ii faci așa ceva propriului copil?
