Perspectiva lui Rose
Simt o ușoară atingere pe buze și două mâini puternice .... parcă prea puternice..... care mi-au înlănțuit corpul și mă ridica cu așa mare ușurință. Mirosul ei inconfundabil pentru simțurile mele îmi invadează nările și parca creierul meu se activează instant.
Încerc să deschid încet ochii dar îmi este mult prea greu așa că renunț și mă mulțumesc doar cu mirosul pielii ei.
Știam că nu sunt nebuna , ar fi imposibil să îți imaginezi o astfel de iubire fără să o simți cu adevărat.
Și tatăl meu....cum a putut să îmi facă una ca asta?cum să pui mai presus ura pentru o comunitate decât fericirea propriului copil? Îmi este rușine că sunt fica lui, dacă mama ar fi trăit cu siguranță nu s-ar fi ajuns aici.
Aud o ușă trântită și la scurt timp câteva focuri de armă care se aud din ce în ce mai îndepărtate.
O aud pe Sofi suspinând și începe să vorbească cu mine și jur că încerc să îi răspund dar toți mușchi mei sunt paralizați și simt cum lacrimile ei îmi cad pe față.
Mă simt ca o floare ofilită și lacrimile ei sunt ca apa ce îmi dă viață. Nu renunț așa ușor la viață o să mă lupt cu toată forța să îmi revin și să pot să merg până la capăt.
Imediat ce o să fiu iar întreaga și pe picioarele mele o să folosesc cele două gloanțe pe care le țin și însfârșit știu pentru ce o să le folosesc.
Perspectiva lui Sofi
De trei săptămâni aștept zi și noapte ca Rose să se trezească din comă. Vreau sa îi văd ochii frumoși ,să îi aud glasul cald, să mă audă de fiecare dată când îi spun că o iubesc. Datorită tratamentului injectat de medici a început să își mai revină din starea în care era și pielea ei să prindă culoare.
În legătură cu spitalul sunt ușurată știind acum că nu mai există și toate persoanele implicate o să plătească pentru toate viețile distruse dealungul anilor pentru că imediat ce am scos pe Rose de acolo am sunat la poliție și imediat au făcut o razie și au descoperit toate neregulile din interior și cu ajutorul infirmierilor și asistenților care au depus declarații împotriva directorului au reușit să îl aresteze imediat și datorită dovezilor a primit sentința pe viață.
Domnul Brown o să fie și el închis definitiv după ce Rose o să depună declarația împotriva lui ,logic doar daca o să își dorească asta eu una nu o să o oblig să facă nimic.
- la ce te gândești iubire?
Întorc capul brusc spre Rose și instant încep să plâng de fericire când văd că mă privește cu ochi ei blânzi de care mi-a fost atât de dor.
Mă ridic de pe scaun și încep să o sărut și să îi spun cât o iubesc și cât de dor mi-a fost să îi aud glasul. Surâde încet și fără forță când mă vede cât sunt de entuziasmată și de agitată.
- gara Sofi potolește-te și dami un sărut în adevăratul sens al cuvântului.
Mă calmez și îmi bag mâna sub capul ei pentru a o susține și încep să o sărut încet și cu grijă dar îmi pun tot dorul și toată iubirea pentru ea în acel sărut. Normal că ea nu se poate abține și duce sărutul mai departe și îl transformă într-unul pasional și normal că mie începe să îmi fiarbă sângele în vene dar pot să și mor că nu mă despart de buzele ei.
După ceva timp aud pe cineva care tușește în spatele meu dar nu bag în seamă dar persoana respectiva tot insistă și eu tot îmi văd de sărutul meu cu Rose până la un moment dat când acea persoană începe să vorbească.
- mă scuzați că vă întrerup domnișoarelor dar trebuie să consult pacienta.
Rose începe să râdă și să mă împingă încet dar eu nu vreau să îmi dezlipesc buzele de ale ei.
- Sofi iubito hai sa îl lăsăm pe domnul doctor să își facă treaba .
Îmi spune asta cu greu dar eu tot nu ascult și continui să îmi țin buzele lipite de ale ei .
- se pare că sunt nevoit să chem paza și să vă interzic să mai intrați în spital.
Spune doctorul și oftează.
Atunci îmi întorc capul și mă uit urât la el în timp ce Rose începe să râdă și să îmi spună:
- doamne ce copil ești uneori.
Mă ridic de lângă Rose și mă îndepărtez puțin să îi fac loc doctorului să o consulte.
După zece minute spune:
- funcțiile vitale sunt bune la fel și reflexele dar țin să vă anunț că trebuie să faceți recuperare de cel puțin patru ori pe săptămână pentru că mușchi dumneavoastră sunt atrofiați și o să dureze ceva până o să vă reveniți la normal. Vă recomand să incepeti să vă alimentați corespunzător, o să fie greu la început dar o să vă reveniți repede.
- când o să o externați?
- dacă o să fie totul bine în următoarele 48 de ore o să o externez. Dar cu condiția să aveți mare grijă de ea și să faceți recuperarea.
- așa o să fac. Mulțumesc pentru tot.
- o zi bună.
Imediat după ce iese doctorul merg și mă așez lângă ea în pat și o iau în brațe ,îi sărut ușor umărul și îi spun.
- te iubesc atât de mult.
O aud suspinând și îi întorc capul spre mine spunândui:
- te rog iubito nu mai plânge nu contează ce a fost contează ce va fi de acum în colo, nu vreau să te văd tristă.
- nu plâng de tristețe, plâng de fericire că mă simt norocoasă că te-am găsit pe tine care îmi oferi atât de mult sprijin și atât de multă iubire încât simt că nu te merit .
- dacă nu mai fi meritat destinul nu ne-ar fi adus împreună și nu ne-ar fi ajutat să trecem peste toate greutățile împreună.
- te iubesc.
- și eu te ador
