Au trecut trei luni de la evenimentul nefericit prin care am trecut ,am tot încercat să uit de Rose dar mi-a fost imposibil atât timp cât ea mi-a dat mesaje zilnic, dar nu i-am răspuns la nici unul nici măcar nu îi citeam mesajele le ștergeam direct ,am evitat să aflu lucruri despre ea cu excepția când tatăl ei îmi povestea ce a mai făcut sau ce bârfe mai apar despre ea și tot insista că toate bârfele o să înceteze în momentul în care ea se va căsători, sincer îmi este mila de cel care o va lua de soție.
De când am plecat de la ea viața mea a fost destul de liniștită cu excepția nopților în care o visez..... pe timpul zilei nu prea am timp să mă gândesc la ea pentru că domnul Brown are zilele destul de ocupate cu întâlniri de afaceri și în weekend-uri plecăm în deplasare tot pentru întâlniri de afaceri. Deci de trei luni nu am avut nici măcar o zi liberă și încep să mă simt extenuată.
Mă îmbrac cu costumul și cobor jos așteptândul pe domnul Brown să coboare și să îmi spună unde mergem și astăzi.
Merg să mă așez pe unul din fotoliile din living dar în momentul acela am observat o poza cu Rose pe șemineu ciudat că până acum nu am văzut-o.
Mă îndrept întracolo și iau poza în mână și o privesc atent și îmi dau seama cat de mult îmi lipsește prezenta ei. E atât de frumoasă încât nu am cuvinte sa o descriu cum sa nu te îndrăgostești de ea. Dar pe cât e de frumoasă pe atât de tare te rănește.
Tot uitându-mă la fotografie nu îmi dau seama când începe să îmi cadă lacrimile pe obraz ....observ asta atunci când o lacrimă cade pe rama fotografiei. Doamne cât de mult o iubesc. Stau și sufăr că proasta după ea și probabil ea se distrează cu cine știe ce târfă de a ei cred că a uitat și cum mă cheamă.
Aud pași pe scări așez fotografia înapoi pe șemineu și îmi șterg repede fața să nu își de-a domnul Brown seama că am plâns.
- bună dimineața Sofia.
- bună dimineața domnule.
- astăzi nu mai avem așa multe întâlniri deci te poți relaxa puțin, o să mergem la restaurantul din centru și o să rămânem acolo toată ziua pentru că am doar două întâlniri una înainte de prânz și una după ora 15 și cei care vin sunt prieteni de familie.
- am înțeles domnule.
Drumul până la restaurantul a fost unul liniștit coborâm din mașină și intrăm, domnul Brown merge în birou și eu rămân în sala mare a restaurantului, mă așez la o masă unde am vizibilitate spre ușă biroului și îmi iau micul dejun.
Când termin de mâncat vine spre mine aceași chelneriță care îmi face ochi dulci de câte ori mă prinde, filtrează cu mine de fiecare dată. E simpatica foc, dacă nu aș iubi pe alta cu siguranță îi dădeam o șansă până acum. Dar nu vreau să o fac să sufere pentru că nu știu dacă o să pot simți ceva pentru ea și decât să îi dau speranțe deșarte mai bine mă potolesc.
După câteva ore în care m-am plictisit de moarte îl văd pe domnul Brown că iese din birou însoțit de prieteni și parteneri lui de afaceri se îndreaptă spre mine și îmi spune.
- ramai aici că avem invitați la prânz.
- cum doriți domnule.
Rămân în picioare în timp ce domnul se așează pe scaun și mă privește întrebător făcând semn să mă așez și eu.
- hai Sofia ia loc te rog ce Dumnezeu luăm prânzul în familie și pot spune că deja faci și tu parte din familie.
-mulțumesc domnule dar nu se cade ca gărzile de corp să ia parte la mesele cu patronii pentru că asta ne-ar distrage și nu am mai fi vigilenți..
- ia loc și stai liniștită că la ora de prânz localul o să fie închis.
De ce ar închide localul în timpul prânzului când e ce mai mare vânzare.
Dar nici nu apuc bine sa întreb că o și văd intrând pe ușă . Eleganță și sexy ca întotdeauna o privesc și jur că mă face să mă topesc pe picioarele, deja îmi tremură ca gelatina și îmi vine să merg și să o strâng în brațe. Și ea când mă observa rămâne locului și nu mai face nici un pas doar stă acolo și mă privește fără să schițeze nici un gest până în momentul în care tatăl ei o prinde de mână.
Când se apropie de masa mă ridic în picioare dar nu mai am puterea sa o privesc pentru că îmi vine să plâng. Și în momentul când mi se adresează mi se așează un nod în gât.
- buna Sofi.
O salut din cap mă scuz și merg la baie.
Intru înăuntru și mă așez pe closet îmi așez capul în mâini și încep să plâng. Sunt deja de un sfert de oră în baie după ce m-am descărcat mă ridic și merg la chiuvetă mă spăl pe față și mă privesc în oglindă și nu pot să cred ce poate să facă femeia asta din mine.
Ușa de la baie se deschide și o vad pe Rose că intră se așează cu spatele de ușa și ne privim una pe alta prin intermediul oglinzi.
După un timp îmi las capul în jos pentru că nu mai pot să o privesc și dintr-o dată simt două brațe care mă prind ferm de mijloc și își așează capul pe spatele meu și începe să suspine.
Stam așa câteva momente până o aud că îmi spune șoptit.
- mi-a fost așa de dor, mi-ai lipsit așa mult. Iartă-mă te rog.
Eu nu pot să scot un sunet mă doare prea tare când îmi aduc aminte ce mi-a făcut atunci mă răsucesc brusc și o îndepărtez de mine și atunci durerea se transforma în furie.
- sa nu mă mai atingi niciodată
- Sofi te rog....
-nu. Și nu îmi mai da mesaje pentru că nici măcar nu le citesc le șterg direct.
- dacă mai asculta nu am mai fi în această situație.
- să ascult ce? Minciunile tale? nu mulțumesc.
O împinge și ies din baie pentru că acum simt nevoia să fumez un pachet de țigări să mă calmez.
