Dangerous Love II. The Game

15. Sacrificii

                                                15. Sacrificii

 

 

In urma afirmatiei lui Yrrah, reactia mea s-a lasat asteptata ceva vreme. Am ramas inerta, nu suspinasem de groaza, sau de uimire, parca ma asteptam la un asemenea raspuns, dar imi era greu sa il procesez. Am ramas privindu-l pana cand Yrrah si-a intors el privirea spre mine. Am inghitit usor, mana mea era inca pe umarul sau.

- Vrei sa imi spui ce s-a intamplat? Am intrebat aproape in soapta, nu voiam sa il fortez sa vorbeasca despre un subiect care e clar ca ii provoaca inca multa suferinta. El ofta adanc si se ridica in picioare, se plimba cativa pasi prin camera si se opri langa draperia de pe perete.

Ramase in liniste, iar eu ma simteam stanjenita ca l-am intrebat asta. M-am foit pe pat si m-am ridicat mai sus, strangandu-mi picioarele intr-o pozitie turceasca. Yrrah trase draperia enorma, lasand la iveala doar o fereastra foarte mica, din doua bucati glisante ce se deschideau in sus. Stiam ca toata fastuozitatea draperiei e doar o tevatura. Yrrah privi spre oras, parea sa nu ofere aceeasi imagine a ghenelor de gunoi de la intrare. Imi frecam degetele intre ele, cand el ofta din nou tacut.

- Am cunoscut-o pe Thalia cand aveam 15 ani, cand a fost adusa la orfelinat. Incepu sa vorbeasca iar toata atentia mea a fost intoarsa spre el, curioasa si putin speriata de ce urmeaza sa aud.

- Iesise dintr-o clinica de psihiatrie, unde a fost tinuta 2 ani. Parintii Thaliei s-au sinucis. Tatal ei cand ea avea 11 ani, din cauza lipsei de bani, iar mama ei la doi ani dupa asta din acceasi cauza. Mama Thaliei a fost o femeie de clasa inalta, parintii ei erau bogati, dar s-a indragostit de un baiat sarac si dupa ce a ramas insarcinata cu el, au fost nevoiti sa fuga de rusinea familiei. El avea 20 de ani, iar ea 18. Se iubeau, dar el se invinuia pentru soarta ei, a luat-o din familia ei, unde avea totul, si a adus-o in saracie. Thalia spunea ca tatal ei avea 3 slujbe, muncea non-stop, dar nu erau slujbe care sa ii aduca venituri considerabile. Asta a adus certuri in familie, ea incepea sa il acuze ca o inseala si de asta lipseste atat de mult de acasa, oricum bani nu aducea. Iubirea disparea si ea incepea sa regrete tot mai mult ce facuse. Nu imi mai amintesc numele lor foarte bine, pentru ca Thalia nu ii mentiona, i-am citit odata dosarul si pe ea parca o chema Ellen si pe el Paul, dar nu sunt sigur, nu am fost atent la asta atunci. Clacarea lui Paul a venit atunci cand a aflat ca ea facuse un avort, nu voia sa mai faca inca un copil si se gandea sa o ia pe Thalia si sa se intoarca la familia ei. Si-a pus streangul de gat. Am tresarit usor, Yrrah privea pe fereastra in continuare. Thalia l-a gasit spanzurat in pod, era doar un copil deci gandeste-te ce efecte a avut asupra ei. In biletul pe care l-a lasat i-a spus ca astfel o elibereaza pe Ellen. Lucrurile au devenit mai rele cand familia ei le-a refuzat, o renegasera pe Ellen demult, le adusese destula rusine asa ca nu au primit-o nici pe ea, nici pe copil. Mai tarziu i-au sugerat sa dea copilul spre adoptie si o s-o lase sa se intoarca, ii gasisera un pretendent care si-o dorea de sotie, dar nu o accepta cu copilul. Ea a refuzat si a pastrat-o pe Thalia, a fost nevoita sa isi gaseasca de lucru, sa munceasca in locul lui Paul si sa ingrijeasca si fetita. A clacat si ea dupa 2 ani. Thalia a gasit-o in baie, in cada, cu venele taiate. Buzele mele au tremurat de groaza, Yrrah se incrunta usor si prinse coltul draperiei, frecandu-l intre degete.

- Thalia avea 13 ani, si-a pierdut mintile complet dupa asta. Si-a gasit ambii parinti morti si a ramas singura. Timp de aproape un an nu a scos un cuvant, doctorii spuneau ca zacea mereu in pat, cu genunchii in brate si privea in gol. Nu plangea, nu avea iesiri nervoase, dar arata ca un trup fara viata. O fortau sa manance, pentru ca altfel ar fi zacut pana cand ar fi murit de foame. Un psihiatru a reusit pana la urma sa ii sparga carapacea, nu a vindecat-o de durere, dar a readus-o cu picioarele pe pamant. Dupa inca un an era din nou capabila sa vorbeasca, sa manance de una singura si sa se miste. Purta conversatii normale, parea normala, asa ca au scos-o din clinica si au trimis-o la orfelinat. Imi aduc aminte cand am vazut-o prima data. Yrrah zambi amar, privind spre coltul draperiei ce il freca intre degete. Arata ca un inger izgonit din rai si aruncat pe pamant. Era bolnavicios de alba, de parca nu vazuse niciodata luma soarelui, avea parul blond si lung, galben ca aurul si doi ochi verzi, mari si speriati de orice misca in jurul ei. Era frumoasa, dar nu era constienta de asta, se speria cand cineva o privea, credea ca vrea sa ii faca rau, nu ca o admira pur si simplu. Eram la acelasi etaj, aveam aceeasi varsta, dar camere separate, ea era la fete, eu la baieti. Eu eram un derbedeu acolo, spaima conducerii, primeam 10 pedepse pe zi pentru ca faceam numai tampenii. Chicoti usor, iar eu l-am copiat. Ea m-a potolit, nu stiu cum, dar a reusit. A devenit centrul atentiei mele, chiar daca abia ma privea, nu vorbea cu mine si se ferea de mine, isi facuse o singura prietena cu care era non-stop si aia nu ma suporta pentru ca i-am furat odata lenjeria si i-am insirat-o pe hol. Am izbucnit imediat in ras, el privea amuzat pe fereastra.