Dangerous Love II. The Game

1. Răscruce

- O iubesc, Harry!

Mi-am ridicat privirea spre el, fără să schiţez vreo expresie. Nu ştiu dacă reacţionam astfel, pentru că ştiam deja ceea ce îmi confesa el, sau nu riscam să îmi pierd controlul. Am preferat să rămân inert şi să nu risc nimic, pentru că mă pot trezi în orice secundă sărind peste masă la gâtul lui. Era chinuitor de acceptat, traumatizant de ascultat, dar chiar dacă e prima dată când o aud din gura lui, ştiam deja demult că fratele meu e îndrăgostit de iubita mea.

Yrrah îşi ridică coatele pe masă şi îşi trecu mâinile prin păr, privind apoi spre mine şi aşteptând o reacţie. Oftă adânc.

- Jur că nu am vrut să se ajungă aici. Tot ce am vrut a fost să am grijă de ea. I-o datoram ei, ţi-o datoram ţie, dar cumva...

- Ştiu! Am oftat, când Yrrah s-a împotmolit în cuvinte. Aproape că se înroşise la faţă şi avea probleme cu respiraţia, de parcă recunoştea o crimă îngrozitoare. Pentru mine era mai rău decât atât. Îmi priveam şi ascultam fratele vorbind despre faptul că s-a îndrăgostit de motivul existenţei mele şi mi-am strâns dinţii ca să nu fac ceva necugetat, amintindu-mi că eu am plănuit asta.

Yrrah mă privi nedumerit.

- Nu o să fac nimic în legătură cu asta, Harry! Ea te iubeşte pe tine, habar nu ai cât de mult te iubeşte. Oftă, luând o pauză şi privind oriunde altundeva, dar nu spre mine.

- O să plec! I-am spus şi ei, m-am mutat deja din Seattle. Nu o să intervin în relaţia asta. Habar nu ai cât de infect mă simt pentru sentimentele astea, nu vreau să o iubesc astfel, dar acum că s-a întâmplat, nu îmi rămâne decât să plec. Îşi întoarse în sfârşit privirea spre mine. Ţi-am spus asta pentru că voiam să îmi mărturisesc păcatul, frate. Am râvnit de multe ori la femeia pe care o iubeşti, am cedat de câteva ori, dar nu o să merg mai departe de atât. Ea e ta.

Nu ştiu dacă faptul că îl auzisem spunându-mi din nou "frate" după mai bine de 16 ani, sau felul în care vorbise despre păcatul lui - m-a făcut să ridic mâna şi să îl opresc când a vrut să se ridice de la masă. Sau dacă asta m-a oprit să nu sar la gâtul lui după ce a spus că a râvnit la iubita mea - şi a cedat de câteva ori. Nu vreau să mă gândesc în ce constă cedările astea şi cât de grave sunt.

Am oftat şi m-am aplecat spre el, aşezându-mi coatele pe masă.

- Nu te judec, Yrrah! Mi-aş dori să o fac, am mai făcut-o de multe ori, dar acum nu mai sunt în aceeaşi situaţie ca înainte şi trebuie să privesc lucrurile cu ochii realităţii. Eu m-am îndrăgostit de ea din prima secundă în care am văzut-o. Mi-a luat minţile. Cum aş putea să te judec pe tine că te-ai îndrăgostit de ea, când eşti fratele meu geamăn?! Am ştiut de la început că asta se va întâmpla, şi oricât ai nega tu, ştiu că ai fost atras de ea cu mult timp înainte, dar eu şi orgoliul tău te-am ţinut la distanţă. Dar din prima secundă când ţi-am încredinţat protecţia lui Katherine, am ştiut că se va ajunge aici.

El se încruntă la mine.

- De ce?! Dacă ai ştiut, de ce ai riscat? Mă critică el, eu am oftat. Yrrah mă certa acum de parcă ar fi fost vina mea că s-a îndrăgostit de Katherine. Nu îi place că s-a ajuns aici şi caută ţap ispăşitor. E îndrăgostit de o femeie pe care crede că nu o va avea niciodată.

Ca să îi răspund la întrebare, am desfăcut braţele în jurul meu, expunând locul în care mă aflu.

- Sunt condamnat! Relaţia noastră e condamnată. Primul lucru la care m-am gândit aici a fost cum să fac să o scot pe Katherine din situaţia asta.