Dangerous Love II. The Game

20. Intoarcerea

                                                                     20. Intoarcerea

   Sangele se scurgea pe incheietura mea, pe antebrat, prelingandu-se in jurul cotului si imprimandu-se pe cearsaf. Umezeala imi rodea pielea, se infiltra pana in interiorul meu ca un acid, rozandu-mi carnea. Trupul barbatului ma tinea captiva, toata greutatea lui cazuse pe mine, strivindu-ma. Gura sa era pe clavicula mea, nu ii simteam respiratia, nu ii simteam bataile inimii, trupul i se racea. Era mort. Eu l-am omorat.

Inca strangeam manerul cutitului atat de tare, incat mi se albisera articulatiile si imi amortise palma. I-am dat drumul usor, incercand sa nu privesc imaginea respingatoare a lamei infipta in gat si a baltii de sange ce curgea cu abundenta, ajungand pe pieptul meu.

Am reusit in sfarsit sa respir si am scos un tipat scurt, ca un suspin, recapatandu-mi luciditatea si incercand sa ies de sub cadavrul barbatului. I-am prins umerii si l-am impins de pe mine, dar mort era si mai greu de urnit. Am scrasnit din dinti, cuprinsa de disperare tot mai tare si m-am folosit de puterea din tot trupul meu, impingandu-l cu genunchii si reusind sa il rostogolesc de pe mine. Am tasnit in picioare in secunda urmatoare, mergand inapoi, inspaimantata de imaginea ingrozitoare de pe pat. Cutitul ramasese acolo, siroiul de sange nu se oprea, intinzand o balta tot mai mare pe cearsaful auriu. Am tipat din nou realizand ca o mare parte din el ajunsese pe mine. Tricoul alb imi era sfasiat in dreptul pieptului, in jurul sanului stang. Umezeala rosie imi patase sutienul, pielea si tot bratul drept. Am inceput sa ma sterg ingrozita, ajungand doar sa ma murdaresc mai tare, sa il intind mai mult. M-am dat inapoi pana cand m-am izbit de perete, continuand sa imi frec trupul ca o persoana disperata ce a cazut peste un musuroi de furnici.

M-am prelins pe perete, coborand in sezut si reusind in sfarsit sa izbucnesc in plans. Groaza inca pulsa in mine, nu se diminuase cu niciun gram dupa ce reusisem sa scap din bratele lui. Nu ma puteam calma privindu-i cadavrul, cutitul pe care eu i-l infipsesem in partea stanga a gatului. Sangele lui era peste tot pe mine, pe hainele mele albe parea mai evident decat balta ce se intindea in jurul lui pe cearsaful auriu. Acolo avea o culoare mai inchisa, pe mine era rosu ca ochii diavolului si ma acoperea ca invaluirea unor limbi de foc.

Nu mai eram in stare sa gandesc cum as fi putut scapa de el, mintea imi era atat de ravasita incat abia reuseam sa imi amintesc cum se respira normal. Mi-am trecut mainile prin par, strangand prea tare si smulgand cateva fire.

Am omorat un om. Am omorat un om. Am omorat un om...

Si felul in care il omorasem facea disperarea mai acuta. Mi-ar fi fost mai usor sa il impusc pur si simplu si sa nu ajung imbaiata in propriul lui sange. Mi-am strans genunchii la piept si am inceput sa ma balansez, privind spre el, gandindu-ma daca o sa mai pot vedea vreodata ceva in fata ochilor in afara de trupul lui. Era la fel de mare, asta facea imaginea si mai inspaimantatoare. Capul lui ramasese intors spre mine, ochii sticlosi erau deschisi si priveau goi spre mine. Acum am realizat ca erau albastri, dar deveneau tot mai cenusii si fantomatici. Nu mai era viata in spatele lor, i-am luat-o eu.

Mi-am aplecat capul pe genunchi si m-am ghemuit in coltul camerei, apoi am tresarit inspaimantata cand am auzit un sunet strident. Am sarit imediat in picioare, de parca as fi fost impuscata pe la spate.

Mi-am controlat spasmele si am incercat sa capat un gram de luciditate, cautand sursa sunetului. Mi-am dat seama ca era tonul de apel al unui telefon. Am privit terifiata spre barbat, gandindu-ma ca poate il suna cineva, dar sunetul nu venea dinspre el. Mi-am fortat picioarele paralizate sa se miste si m-am indreptat spre semineu, de acolo de unde se auzea tonul insistent. Am privit din instinct pe canapea si un ecran luminos mi-a atras atentia. Era telefonul de la Vargon. Am inghitit in sec si l-am luat, privind literele de pe ecran parca cuprinsa de dislexie, nu mai stiam sa le pun in ordine si sa citesc cuvantul. Era numele lui. Ma suna.