Dangerous Love II. The Game

Preview 4

... Mâna dreaptă a bărbatului din faţa mea se ridică uşor, şi fără să îmi dau seama, eu l-am copiat ca o umbră. Din reflex, am vrut să opresc gestul ce nu îmi aparţinea, dar imediat ce am încercat să opun rezistenţă, durerea s-a extins ca un imbold electric în braţul meu.

- Nu opuneţi rezistenţă. Spuse bărbatul, învârtindu-se printre noi şi studiindu-ne atent pe fiecare. Era imposibil să nu opunem rezistenţă, erau instincte, gesturi reflex pe care nu le puteam controla. Corpul nostru îşi cerea dreptul ce îi fusese luat.
- Mişcaţi-vă mâna spre dreapta. Ordonă doctorul jucătorilor, iar avatarele i-au copiat automat. Mâna mea s-a întins paralel cu umărul, creându-mi o durere ce îmi ardea braţul. Am încercat să fac ce ni se spusese la început, să îmi coordonez corpul după aceleaşi mişcări, de parcă aş vrea să le fac eu, dar era imposibil. Nu puteam să le fac eu atâta timp cât tot sistemul nervos îmi era blocat, iar muşchii mei protestau înverşunaţi în faţa manipulării, fierbându-mi şi umflându-se pe sub piele.
Aş fi scrâşnit din dinţi dacă aveam control asupra maxilarului meu, mi-aş fi strâns ochii de durere, dar nu puteam să controlez nici măcar atâta lucru. Sunt paralizat din vârful degetelor de la picioare până în vârful firelor de păr de pe cap.
- Piciorul stâng, ridicaţi genunchiul.
După comanda asta, durerea s-a extins în partea de jos a corpului, şi durerea pe care am simţit-o acolo m-a făcut să îmi doresc să pot urla.
- Bun, toţi păreţi să răspundeţi bine comenzilor! Concluzionă doctorul, analizându-ne atent. Cea mai spurcată înjurătură de pe lumea asta îmi clocotea acum în minte, dar nu aveam puterea să o pot rosti. Singurul mod în care îmi puteam exprima durerea era prin toată transpiraţia care îmi băltea acum pe faţă. Îmi simţeam corpul arzând. Arzând la propriu, parcă muşchii îmi luaseră foc. Corpul era încordat ca un arc întins la maximum şi simţeam că nu mai era mult până când aveam să pleznesc.
- Bun, să luăm o pauză! Deconectaţi-i.
Imediat am simţit înţepăturile agonizante spintecându-mi spatele din nou, şi din senin, am căzut din picioare. Nu am reuşit să îmi menţin stabilitatea nici măcar cât să pot să diminuez din izbitură şi imediat ce m-am simţit liber din nou, durerea s-a amplificat ca o avalanşă de cuţite în interiorul meu şi am urlat din toţi rărunchii, eu şi alte 6 guri în jurul meu. ...