Dangerous Love II. The Game

8. Condamnarea

                                      8. Condamnarea

   Nu realizam pe unde calc si incotro ma indrept. Am iesit din sectia de politie si am coborat scarile in transa, inca pierduta in acea celula cu Harry.

- Kath! Doua brate m-au prins si m-au smucit de pe loc. Am realizat ca ramasesem blocata pe mijlocul treptelor.

Privirea imi era inca in pamant cand am fost trasa jos si mi-am ridicat privirea spre un profil ce imi era cunoscut. Am suspinat tacut, recunoscand buclele negre, dar inainte sa sper mai mult, doi ochi caprui s-au intors spre mine si mi-am simtit lacrimile formandu-se de disperare. Nu e el. E blocat acolo, inchis. Condamnat.

Am uralt de furie si am lovit prima masina care mi-a iesit in cale in parcare. Nu stiu cui ii apartinea si nu imi pasa, am lovit caroseria argintie cu picioarele si pumni, continuand sa tip cat puteam de tare pentru ca voiam sa ma intorc la el. Sa il scot de acolo si sa omor pe oricine mi-ar sta in cale. Alarma masinii a pornit si Yrrah m-a tarat de langa ea, cuprinzandu-mi mijlocul si blocand impotrivirile mele.

- Lasa-ma! Da-mi drumul. Nu mai suport. Am tipat si cuvintele au devenit hohote de plans la sfarsit. Mi-am lasat greutatea  in bratele lui si am cazut la picioarele sale, incapabila sa imi mai stapanesc corpul. Acum ca l-am pierdut pe Harry, m-am pierdut si pe mine.

- Kath, calmeaza-te, te rog. Yrrah ingenunchie langa mine, prinzandu-mi fata in palme si m-am tras inapoi. Fundul imi era pe asfaltul rece si mi-am strans genunchii in brate.

- Nu o sa ii mai dea niciodata drumul. O sa il inchida pe viata. Am suspinat in lacrimi, frecandu-mi fata cu palmele si Yrrah ma trase la pieptul lui. Nu vreau asta, nu vreau sa il mai simt pe el. E atat de chinuitor pana si sa il privesc. Ma pacaleste si imi ia mintile si mai tare, sufletul meu e inchis intr-o celula acum.

- Nu o sa lasam asta sa se intample. M-ai auzit?! Kath. Yrrah imi trase privirea spre a lui si ma bucuram datorita lacrimilor pentru ca nu reuseam sa il vad clar.

- Tocmai mi-am recuperat fratele si nu o sa ii las sa mi-l ia din nou. Seriozitatea vorbelor lui Yrrah m-a facut sa inghit in sec. Iti promit ca vom gasi o cale sa il eliberam. O sa ti-l aduc inapoi. Spuse, privind fix in ochii mei si am aprobat pierduta din cap. Imi doream atat de mult sa cred in vorbele lui dar par imposibile acum. Ma trase din nou la pieptul lui si ma legana cateva secunde inainte sa ma ridice in picioare.

- Hai sa plecam de aici.

Yrrah ma conduse la masina lui si am intrat impleticita pe scaunul pasagerului. Nu sunt in stare sa imi conduc masina acum.

- De ce ai venit aici? Am intrebat cand el urca la volan.

- Intr-un fel, am prevazut situatia asta, si totodata imi era teama ca o sa faci o prostie si o sa trebuiasca sa te scot din arest.

Mi-am tras nasul si mi-am sters lacrimile de pe obraji in timp ce Yrrah conducea spre casa. Ma bucura prezenta lui dar ma si chinuie in egala masura. Totul ar fi fost mult mai diferit daca nu era fratele geaman al lui Harry. In situatia in care sunt acum, si sa vad o poza cu iubitul meu, ma chinuie. Un corp si un chip exact ca al lui, ma termina psihic.

- L-ai vazut? Ma intreba Yrrah dupa cateva minute de tacere. Mi-am strans buzele si am privit in fata, aproband din cap.

Tacu si l-am vazut trecandu-si limba peste buze.

- Cum e?

Imi simteam iar lacrimile in colturile ochilor si mi-am trecut mana prin par.

- Puternic. Ca intotdeauna. Am oftat, proptindu-mi capul in palma si Yrrah ofta.