Dangerous Love II. The Game

5. Adevarul

                      

                                           5. Adevarul

 

 

 

- Kath?! Kath! Am tresarit, dezechilibrandu-ma pentru moment si m-am prins de scara, oprindu-mi respiratia si asigurandu-ma ca nu o sa fac un contact cu pamantul. Am respirat adanc, inchizandu-mi ochii si mi-am aplecat capul spre persoana ce imi tipase numele.

- Dormi acolo? Striga Kris spre mine si voiam sa ii arat un semn nu foarte dragut cu degetul mijlociu inainte sa o injur putin.

- Ti-am spus sa nu mai faci asta. M-am uitat urat la ea, aproape aruncandu-i in cap cu panglica uriasa ce incerc sa o prind de un stalp de mai bine de 10 minute. Dar mintea mea deviaza mereu spre Harry si uit ce am de facut.

Isi dadu ochii peste cap, apoi imi facu semn cu degetul sa cobor. Am oftat si am ascultat-o, lasand panglica sa scape. Sa fiu la inaltime ma pune in pericol acum mai mult decat de obicei din cauza gandurilor mele.

- Esti prea aeriana astazi ca sa urci pe o scara. Mai bine ramai la sol. Confirma Kris ceea ce gandisem eu, si am inceput sa rad.

Am trecut printre scaunele de plastic, asezate sistematic de mai multi elevi pe gazonul verde si mi-am prins gulerul tricoului, fluturandu-l si incercand sa obtin putina racoare. Soarele straluceste atat de tare incat imi simt creierii clocotind si nici in Ziua Focului nu mi-e asa cald.

- Ai mai vorbit cu Harry? Ma intreba Kris, tragandu-ma spre masa unde se confectionau fundele ce urmau sa impodobeasca scena.

- Da, acum jumatate de ora. Am raspuns si chiar daca inca nu era nimic de care sa imi fac griji, simteam un cutit infipt in permanenta in spatele meu. Care nu a mai iesit de cand el a plecat. Tu ai vorbi cu Ken? Am continuat discutia desi nu imi facea bine. Vreau sa vorbesc mai mult cu Harry dar am facut ieri asta, aproape tot zborul iar acum trebuie sa se instaleze in casa lui Vargon - care dupa spusesele lui, nu e tocmai o casa. O sa aflu mai tarziu ce vrea sa insemne asta.

- Mhm! Ingana Kris, invartind o panglica albastra intre degete, fara sa aiba de gand sa o transforme intr-o funda asa cum ar trebui. Acum ca a aflat si ea in ce fel de cercuri se invarte lumea lui Ken cu adevarat, suporta acelasi stres ca si mine. Ken i-a spus abia acum doua luni adevarul, asta dupa ce a ea dedus mare parte din el. Din fericire pentru ea, nu a aflat in circumstante atat de riscante ca mine, dar ca si in situatia mea, e prea indragostita de acest mafiot ca sa il paraseasca si sa stea cat mai departe de el – asa cum ar trebui... cica.

- Kath, putem sa vorbim ceva? Kris isi ridica privirea spre mine si e pentru prima data cand o vad retinuta. Deci plecarea iubitului nu imi scoate doar mie peri albe.

- Sigur, i-am zambit, cautand cu privirea sticla de apa ce era pierduta printre materiale de matase si confeti.

- Nu aici! Adauga, privind in jur si stramband din nas la fata ce aranja o funda galbena la doi centimetri de noi. Stiu deja care ar putea fi subiectul pe care nu vrea sa il vorbim in public, asa ca am aprobad discret din cap si i-am facut semn spre iesirea din teren. Am pornit tacute spre vestiare si seriozitatea ei ma speria, ma gandeam ca poate Ken i-a spus ei ceva ce nu merge bine si Harry nu mi-a mentionat si mie.

I-am observat pe Jason si Austin luandu-se dupa noi si Kris stramba iar din nas, intorcandu-si capul spre ei. Spre deosebire de mine, ea nu e obligata sa suporte doi baieti pe cap 24 de ore din 24. Acum ca Harry e plecat, si intr-un loc mai periculos decat pana acum, protectia mea a ajuns la cote maxime si am impresia ca sunt urmarita pana si la dus. Si de-abia a trecut o zi. Ieri a fost in avion toata ziua, a ajuns la mijlocul noptii iar astazi, dupa cum spune schema de atac, o sa cerceteze zona.