Dangerous Love II. The Game

3. Echipa

 Îmi ţineam ochii în podea şi îmi tot muşcam buza în timp ce eram condus de acelaşi gardian în „camera mea", aşa cum se exprimase Jonathan. Nu mă aştept la mai mulţi metri de celulă decât aveam în Walla Walla sau la un pat mai lat, şi din câte am înţeles mai devreme, acum o să am şi companie.

- Nu spune nimănui cine eşti! Aici eşti doar un alt deţinut intrat în joc, ca toţi ceilalţi. E pentru binele tău să nu afle că eşti nepotul organizatorului. O să încerce să te elimine, doar pentru că ai fi imediat catalogat ca şi câştigător. Eu nu o să te ajut cu nimic, dar ei o să o creadă că o fac. Să le spui cine eşti nu te ajută cu nimic. Îmi spusese Jonathan înainte să mă trimită înapoi. De parcă eu nu eram destul de inteligent să ştiu că legătura pe care o am cu organizatorului jocului ăstuia o să îmi aducă probleme. Chiar dacă îi sunt nepot, sunt la fel ca toţi ceilalţi. O să fiu închis în acelaşi loc cu ei. Şi chiar dacă nu mi-ar fi adus necazuri sângele ce îmi curge prin vene, tot nu aş fi spus nimănui de asta. Jonathan nu îmi e bunic, ci duşman. Iar în momentul actual, să zicem că e un duşman util. Suntem amândoi prinşi într-un război în care luptă mai multe oaste, iar acum noi ne-am aliat pentru o perioadă în spatele aceleaşi baricade. Dar asta nu o să mă facă să îl privesc cu nimic diferit, încă nu sunt sigur dacă o să mă lase cu adevărat să lupt, sau o să îşi folosească puterea să mă doboare pe la spate. Adversarii mei de aici ar concluziona imediat că bunicul meu va interveni pentru câştigul meu, când, de fapt, e foarte posibil ca intervenţia lui să mă ducă direct la moarte.

În ultimele două ore parcă îmbătrânisem 10 ani. Să îl văd pe Jonathan Styles şi să aflu atâtea... să intru de bună voie într-un joc al morţii şi să dau mâna cu diavolul, îmi luase mai mult din viaţa decât cele trei luni petrecute în Walla Walla.

Mi-am ridicat privirea şi am analizat lucrurile din jurul meu, aceleaşi holuri încârligate. Gardianul m-a băgat în lift şi a apăsat butonul pentru etajul 3, iar eu mă tot gândeam unde dracu' sunt acum. Nu mi-a scăpat afirmaţia lui Jonathan ca dacă nu accept să intru în joc, mă întorc în America. America, nu Walla Walla. Deci m-au scos din stat. L-am întrebat la sfârşit unde suntem, dar a închis subiectul imediat, scuturându-şi mana şi spunându-mi că asta nu e ceva ce trebuie să aflu. Foarte puţini oameni din locul ăsta ştiu unde se află. Unde dracului am ajuns oare? Mi-ar fi de folos o nenorocită de oră acum, să ştiu cât am fost leşinat şi să fac un mic calcul, ca să îmi dau seama cât de departe m-au putut duce. Să am ceva măcar cu aproximaţie, să îmi formez nişte ipoteze, dar în privinţa stării mele de leşin, puteam foarte bine să fi adormit cinci zile sau cinci minute. S-ar fi simţit la fel. Nici analizându-mi corpul nu obţin prea multe informaţii. Dacă aş fi fost mult timp inconştient, ar fi trebuit să mă simt acum odihnit. În ciuda felului în care am fost anesteziat, ultimele nopţi nu am dormit aproape deloc şi organismul meu ar fi luat perioada de repaus în orice formă a ei. Dar orice ar fi fost substanţa aia, încă mai persista o stare de ameţeala din cauza ei şi experimentele la care mă supusese Jonathan mai devreme îmi ţineau şi acum muşchii încordaţi şi parcă tot mai am o cantitate prea mare de sânge în cap. Toate astea mă obosesc, aşa că nu am nici cea mai mică pistă de la care să plec şi să îmi dau seama unde sunt acum. Şi urăsc să nu am control asupra mea. În ultimele trei luni am fost mai controlat decât în întreaga mea viaţă. Şi distracţia de-abia începe, pentru că urmează să fiu controlat la propriu, cu tot sistemul nervos la pachet.

Când uşile liftului s-au deschis, am ieşit într-un decor diferit. Holul era mult mai mare şi larg, dar pereţii erau din aliaj dur de metal, la fel şi podeaua. Locul ăsta e o fortăreaţă cu stil.

Erau doar câte două uşi pe fiecare parte, la fel ca ale liftului din capăt. Era spaţiu mare între ele şi eu îmi puteam imagina cuştile din spatele lor. Se opri în faţa celei de a doua de pe stânga, pe care şi scria „Room 2". Sunt sigur că asta scrie şi pe drăcia de pe piciorul meu.