Dangerous Love II. The Game

7. Progrese

CRĂCIUN FERICIT!

Trebuia să spun asta înainte. :))) Moşul a fost foarte vrednic anul ăsta, şi a venit foarte devreme pentru dangerloverii mei. :)) A trebuit să vă pun capitolul mai devreme, pentru că intru în concediu şi apoi nu o să mai pot să postez. Capitolul ăsta l-am scris la foc automat în trei zile, adică nopţi după ce veneam de la serviciu. :)) Nu mai am timp deocamdată nici să îl corectez şi îmi pare rău pentru greşeli sau dacă sunt fraze aiurea pe care nu le înţelegeţi.

Vă iubesc mult de tot şi vă urez sărbători fericite!

Lectură plăcută! :*

_________________________________________________________________________

Îşi puse mâinile în sân şi continuă să îşi mijească ochii la mine, părând chiar supărată. Nu că aş avea experienţă, dar sunt destul de sigur că nu asta e reacţia unei femei când îşi vede iubitul cu un inel de logodnă – bineînţeles, în foarte puţine cazuri apare cu el atârnat de gât, dar am văzut eu altele şi mai ciudate.

Am oftat, încercând să nu mă mai gândesc la prostii şi să găsesc repede o explicaţie. Începeam să intru în sperieţi.

- Iubito, uite-

- Unde ţi-e lănţişorul? Mă întrerupse şi se încruntă la mine, pentru prima dată mi-am coborât privirea şi ochii mi s-au mărit când mi-am dat seama că de fapt, nu purtam nimic la gât. Fusesem prea şocat să realizez că nici nu simt lănţişorul. M-am gândit repede şi m-am amintit că l-am dat jos astăzi înainte de duş, apoi nu l-am mai pus pentru că îmi era teamă că o să îl pierd în încăierarea din cantină. Îl am de fapt în buzunar.

M-am pipăit din instinct şi am dat imediat de el, am înghit şi respirat uşurat în acelaşi timp. Inelul e încă atârnat de el şi Katherine riscă să îl vadă, aşa că trebuie să mă mişc repede. M-am ridicat în genunchi şi mi-am îndesat mâna în buzunar, chinuindu-mă cât am putut de repede să scot inelul de pe lanţ cu o singură mână, şi să rămână acolo în timp ce am scos lănţişorul. M-am rugat în gând că nu cumva să se agaţe de el, dar am reuşit cu bine şi am ridicat lănţişorul cu aripa de înger în dreptul feţei ei, zâmbindu-i.

- Îmi era frică că o să îl pierd astăzi în încăierare, aşa că l-am băgat în buzunar până se termina. Îl port mereu, iubito! Mi l-am pus înapoi la gât, simţind inelul cântărind parcă o tonă în buzunarul meu şi temându-mă că ea să îl vadă. Poate că e aici pentru următoarele trei săptămâni, dar nu o să ajungă pe degetul ei decât dacă ies viu de aici.

Katherine zâmbi, apoi oftă. Am observat ca şi ea îl avea pe al ei în jurul gâtului. Se întinse şi îmi mângâie vânătaia de la gură.

- Nu pot să cred că te-a pus să faci asta. Era tristă şi furioasă în acelaşi timp, voiam să o consolez şi să o fac să nu se simtă vinovată pentru asta, dar să mă ia dracu' dacă mai am răbdare.

- Cred că am o idee cum să faci durerea să dispară. M-am întins spre buzele ei, culcând-o înapoi pe pat în timp ce îi ridicam maioul pe şolduri.

- Hmm, lasă-mă să ghicesc. Are legătură cu mine... goală... şi cu o parte a trupului tău pătrunzând sălbatic în mine? Toarse ea sub mine, tachinându-mi buzele, conştientă de cât de tare mă înnebuneşte. I-am făcut jocul, mi-am mijit ochii şi am mârâit la fel de obraznic ca ea.

- Măi, măi... ai făcut o gură foarte neruşinată de când nu te-am mai văzut. Rânji şi îşi strânse picioarele în jurul meu. Ar trebui să o umplu ca să nu mai vorbească prostii.