Dangerous Love II. The Game

Preview 7

- Nu poate să doară atât de tare, te smiorcăi tu prea mult. Mă maimuţări Yrrah, dându-şi ochii peste cap. Eu mi i-am îngustat pe ai mei spre el.

- Oh, vrei să încerci tu? Am arătat spre costum, iar amuzamentul lui dispăru brusc. Îşi trecu limba peste buze, cântărind pericolul, apoi clătină repede din cap.

- Nu pot să îţi fur slujba. Rânji la mine, şi de data asta mi-am dat eu ochii peste cap.

- Fără mişcări bruşte, doare ca dracu'! L-am avertizat eu din nou, iar el aprobă plictisit din cap în timp ce molfăi o gumă de mestecat în gură. E enervant ca întotdeauna, şi ca de fiecare dată, îmi vine să îl strâng de gât şi în braţe în acelaşi timp. Nu vreau să recunosc, dar sunt al dracului de fericit că e aici.

Rânji drăceşte spre mine şi mă lovi cu palma în abdomen, în timp ce se rezemă de maşina mea.

- Şi ia zii, cum a fost întâlnirea?

L-am privit cu o sprânceană uşor ridicată, nu trebuia să îl întreb la ce se referă, mai ales după perversitatea din privirea lui, dar nu ştiam cum să abordez situaţia de vreme ce tot el a recunoscut că e îndrăgostit de iubita mea.

- Nu sunt sigur că vrei să ştii detaliile... m-am eschivat eu, strâmbându-mă şi abţinându-mă în acelaşi timp să rânjesc la felul cum decursese întâlnirea.

Yrrah îşi dădu iar ochii peste cap.

- Ţi-am spus că am trecut peste. Înapoi la iubirea pentru Kath ca pe o soră. Şi, sincer să fiu, la cât mi-a mâncat ficaţii săptămâna asta, mai degrabă vreau să o spânzur decât să... fac altceva cu ea. Îşi drese glasul, încâlcit că dăduse prea multe informaţii, dar în loc să mă enervez, am început să râd de expresia lui.

- Întâlnirea a fost... seismică, dar mai important... mi-am pus mâna pe umărul lui şi am strâns cu forţă, abordând o privire furioasă. De ce nu mi-ai spus de Vargon ultima dată când ai venit să mă vizitezi?

Yrrah mă privi puţin speriat, îşi strânse buzele, oftă, apoi îşi trecu mâna prin păr.

- Şi cu ce te-ar fi ajutat? Sau ce ai fi putut să faci altceva decât să turbezi de disperare? În plus, am aflat de răpirea ei după ce te-am vizitat pe tine, în aceeaşi zi, dar după asta, şi chiar nu am găsit necesar să vin să mai adaug şi răpirea ei după tot ce îţi spusesem. Şi să menţionez că mai eram şi într-o închisoare, unde ne erau ascultate şi bătăile inimii probabil.

Am oftat şi i-am dat drumul la umăr, aşezându-mă lângă el pe capota maşinii şi punându-mi mâinile în sân.

- Yrrah, nu poţi să renunţi la sentimente aşa de repede. Eşti sigur că eşti în regulă să fii în preajma mea şi a lui Katherine?

El oftă şi se ridică.

- Uite, nu am avut o relaţie, câteva scăpări inconştiente şi atât. Nu a fost tocmai dragoste, şi cum nu am de gând să intervin în vreun fel între voi, da, pot să renunţ la genul ăla de sentimente. Vreau să te scot dracului de aici, te vreau în viaţă şi fericit. Eşti tot ce mi-a mai rămas, Katherine nu mă iubeşte pe mine deci subiectul e încheiat. M-am lecuit de iubire, şi serios de data asta.

Am ridicat dintr-o sprânceană.

- Ce vrei să spui?

- Vreau să spun că nu o să mă mai îndrăgostesc vreodată de vreo femeie nici dacă vine la mine cu scris roşu pe frunte "sufletul tău pereche". Se sfârşeşte prost pentru mine şi chiar nu vreau să mai experimentez asta din nou.

Părea foarte serios în ce spunea, iar asta m-a făcut să oftez. Îmi vreau fratele fericit, împlinit, nu vreau să stea în jurul nostru şi să o privească pe femeia pe care o iubeşte, îndrăgostită de mine. Sunt sigur că încă mai are sentimente pentru Katherine, nu poate renunţa atât de repede la ele. M-am ridicat de pe capota maşinii şi l-am tras într-o îmbrăţişare puternică. El îmi răspunse imediat.

- Mă bucur că eşti aici.

Am recunoscut, iar el nu spuse nimic, dar îi simţeam aprobarea din felul în care mă strângea în braţe. S-a întors în viaţa mea de mult timp, dar niciodată nu am avut o asemenea îmbrăţişare, nu am reuşit până acum să ne acceptăm din nou ca fraţi, aşa ca înainte. În momentul ăsta îl simt în sfârşit pe Yrrah o parte din mine, cea care mi-a lipsit atâţia ani. Lacrimile au început să îmi înţepe colţurile ochilor şi când m-am tras înapoi, nu am fost surprins să îl văd şi pe Yrrah lăcrimând.

- Nu o să te mai pierd din nou. O să te scot de aici! Îţi jur, frate!

L-am privit în ochi, reflexia alor mei, doar că de altă culoare, şi niciodată nu am avut mai multă încredere în cineva ca în momentul ăsta.