ŞAPTE (hiatus)

Încoronarea lui Khayre

În ziua propice stabilitã de dinainte de cãtre marele - preot, dupã citirea semnelor şi consultarea oracolelor, toţi preoţii din Memfis, primul profet al lui Ptah, divina adoratoare, soţia pãmânteanã a lui Ptah – aleasã special pentru această ocazie dintre fecioarele pure ce serveau la templu, din pricina morţii lui Theti ce ar fi trebuit să îndeplineascã acest sacru rol – şi marii-preoţi ai principalelor sanctuare l-au condus cu mare falã în templul zeului Ptah.

Ungerea a fost celebratã doar în prezenţa iniţiaţilor. Primul preot al lui Ptah, ajutat de numeroase ajutoare, l-au dezbrăcat de veşmintele cu care intrase şi l-au purificat după aceea, spălându-l de toată mizeria nedemnă de el. Apoi tânărul bărbat a primit purificarea lustrală, fiind uns cu ulei în acele locuri ale corpului pe unde circulau curenţii vieţii, inteligenţei, forţei şi ai voinţei.

Odată încheiată această ceremonie sacră, a fost îmbrăcat cu veşminte noi, regale, şi aşezat pe tronul lui Ptah, superb lucrat din aur pur. Colierele şi brăţările consacrate i-au fost aşezate după gât şi pe braţe de către preoţi. Pe capul său a fost aşezată mai întâi coroana lui Horus, apoi cea a lui Ra, reprezentând discul solar, după care marele-preot al lui Ptah i-a aşezat pe cap coroana albă înaltă, hedjet [1], a Regatului de Sud, Ta Shemau - ţinutul trestiilor. După ce a terminat de rostit şi ultima incantaţie către protectoarea Egiptului de Sus, zeiţa vultur Nekhebet, i-a fost aşezată pe cap coroana roşie, deshret [2], a Regatului de Nord, Ta Mehu - ţara papirusului, iar marele-preot cerea acum protecţia zeiţei cobre Wadjet.

În faţa tânărului faraon ardea tămâia, iar la finalul incantaţiilor credinciosul său slujitor i-a aşezat pe cap tiara regală făcută din cele două coroane, psechentul [3], ce reprezenta puterea faraonului peste cele două ţinuturi, simbolizată şi prin cele două uraeus-uri legate în faţa coroanei: cobra gata să lovească şi vulturul. Totul era încărcat de sacralitate pentru tânărul bărbat care parcă de la mii de leghe depărtare îl auzi pe Rathofer:

- ... urmaş al lui Osiris, fiu al lui Hathor, protejat de Horus, rege vultur, prinţ al victoriei, rege trestie şi rege viespe, preaiubit de Ptah, ales al zeului-soare Ra, rege cobră, vi-l înfăţişez pe Khayre Khety [4], stăpân al celor două regate şi stăpân al răsăriturilor, înzestrat cu viaţă veşnică precum Ra pentru întreaga eternitate!

Khayre se ridică în picioare şi toţi cei prezenţi se posternară în faţa sa. Nu mai era un simplu prinţ, devenise un zeu. Rathofer fu primul ce se ridică şi în timp ce îi săruta obrajii îi şopti:

- Va trebui, aşadar, să domneşti, să îndrumi şi să domini; nu va mai trebui să cedezi minciunii de a te arăta umil vreodată. Tu nu te-ai simţit niciodată umil în faţa oamenilor pentru că o certitudine intimă te-a anunţat întotdeauna despre măreţia destinului tău. De acum înainte, păstrează smerenia doar pentru zei. Cum ar putea crede în superioritatea ta cei pe care ai fost ales să-i conduci dacă tu însuţi pari a te îndoi de asta? Să le arăţi că nu eşti mai presus de ei e o milostenie greşită; fii exigent în ceea ce priveşte onorurile care ţi se cuvin. Iubeşte gloria şi primeşte semnele ei!

Templul răsună de imnuri. Khayre se posternă apoi la rândul său în faţa statuii măreţului său tată şi şi-a aşezat gura pe gura statuii, ca să ia suflul din gura tatălui şi să-şi legitimeze astfel succesiunea [5] .

Odată îndeplinită şi această ceremonie, Khayre luă loc în jilţul de procesiune al suveranului, sed, lucrat din lemn scump şi împodobit cu nestemate şi ridicat de patrusprezece purtători, pe umeri. În sunetul flautelor, agitând sistre şi castaniete, cimbale şi tamburine, noul faraon fu scos afară din templu ca să se ofere, zeu viu şi mijlocitor divin, adoraţiei mulţimii strânse pe străzi. Alţi patrusprezece sclavi ca abanosul, aşezaţi în jurul faraonului, agitau evantaie mari din pene de struţ ca să răcorească aerul.