ŞAPTE (hiatus)

1.2

Fluviul şerpuia domol şi scânteietor prin deşert sub razele timpurii ale dimineţii, asemenea unui şuvoi de metal topit ce se scurgea dintr-un cuptor. Barca înainta cu iuţeală şi în acelaşi timp destul de silenţios, printre desişurile de papirus şi in, băiatul cu pielea neagră ca lemnul de abanos uns şi cu mijlocul acoperit doar cu o pânză de in triunghiulară, dovedindu-şi astfel pe deplin măiestria în manevrarea vâslei uriaşe şi grele, care nu era altceva decât o prăjină, de care se ajuta ca să înainteze în lagună.

În fapt, barca în sine, nu era altceva decât o plută elaborat decorată, alcătuită din stufărişul de papirus, legat împreună într-o carenă lungă şi îngustă, într-o uşoară formă de semilună, care ridica uşor capetele decorate ale plutei, în afara apei. Puntea acesteia era destul de lată şi confortabilă, menţinându-i pe cei de pe ea uscaţi, şi de aceea era şi modalitatea de transport preferată de toţi cei care doreau să vâneze în mlaştini sau lagune. Un alt tânăr, înalt şi mlădios asemenea unei trestii dar în acelaşi timp având şi ceva din forţa unui sicomor, cu bustul gol şi având în jurul şoldurilor şi al coapselor legată perizoma, un fel de fustă scurtă şi drapată, stătea bine înfipt pe picioarele sale, la pupa, scrutând cu privirea sa chihlimbarie împrejurimile. Părul lui, de un negru-albăstrui, încă îi era scurt, cu buclele mici, aranjate în rânduri ordonate. Trecuse în definitiv, doar două luni, de când îşi tăiase şuviţa copilăriei [19].

La semnalul său, sclavul kuşit se opri imediat, rămânând cu vâsla în aer, cu apa şiroind de pe ea şi strălucind în bătaia soarelui. Pe braţul său înmănuşat de culoarea lemnului de cedru, acoperit cu un capişon, ţinea un vânturel roşu care din când în când îşi mişca aripile cu o nerăbdare nervoasă. Era atât de linişte în lagună, încât se putea auzi fâşâitul găleţilor de piele, atârnate de braţele lungi, contrabalansate ale shadufurilor, peste câmpiile de dincolo de apă. Se întoarse şi aruncă peste umăr un rânjet de apreciere spre îndemânaticul său sclav. Apoi, privirea lui stărui apreciativ asupra unui alt pasager al plutei, ce stătea liniştit şi în aşteptare, în genunchi, în spatele său.

Fata, avea pielea lucitoare, de culoarea chihlimbarului lustruit, caldă şi fină, complimentată de kalasirisul drapat, de un alb imaculat, cu mâneci scurte şi strâns în talie cu o curea lată de piele şi bogat ornamentată. Tăietura piezişă a ochilor cenuşii îi era subliniată de verdele-argintiu al pudrei de malahit aplicat pe pleoape, iar părul său de un castaniu închis, cu cărare pe mijloc şi împletit, îi acoperea urechile, atingându-i umerii. În mâinile ei fine, ţinea un arc încordat şi pregătit, pe care el ştia că îl manevra cu o iscusinţă de invidiat. Cei doi se priviră scurt, înţelegându-se fără cuvinte.

Ca la un semnal, el dădu jos capişonul de pe capul vânturelului care se avântă în tăriile văzduhului cu un ţipăt scurt şi triumfător. Strigătul ascuţit al păsării de pradă se răspândi peste întinderea lagunei, tulburând liniştea apăsătoare. În secunda următoare, aerul se umplu de fâşâitul aripilor şi soarele ce răsărea fu umbrit pentru o clipă, căci de prin bălţile ascunse şi de pe ape se ridicară la cer un nour imens de zburătoare acvatice. Sute de specii: ibişi albi şi negrii, cu ciocuri lungi şi încovoiate, stoluri de gâşte gureşe cu penetul roşcat, toate cu un strop de rubiniu în mijlocul guşii, stârci albastru-verzui sau smoliţi ca miezul de noapte, cu ciocurile în formă de spadă şi cu bătaia grea de aripi, raţe vineţii şi corcodei într-un număr atât de mare încât nu-ţi venea să crezi ochilor, egrete albe şi moţate, berze maiestuoase atât din cele cu penaj alb cât şi din cele cu gâtul negru, heroni cenuşii, cocori de toate felurile şi lopătari cu ciocul asemenea unei vâsle.

Tânărul izbucni într-un râset vesel în momentul în care-şi aruncă arma, cu o siguranţă rece.

Sub cerul trandafiriu al dimineţii, nici un alt oraş nu întrecea în splendoare Memfisul, uriaşa metropolă aflată chiar la nodul de unde Nilul se despărţea în şapte braţe ca să se verse în mare, cu zidurile şi fortificaţiile sale masive, albe şi maiestuoase, care căpătaseră o nuanţă de un albastru-cenuşiu în aceste ceasuri timpurii ale dimineţii, şi care încătuşase între zidurile sale un furnicar de sute de mii de oameni , ogoare şi păşuni peste care Nilul se revărsase, aşezând peste acestea un strat de mâl negru. Mâlul acesta bogat şi lumina soarelui vor determina creşterea şi strângerea a trei recolte înainte de următoarea revărsare. Marginile acestor câmpii cuprinse de ape, erau închise cu diguri care controlau nivelul inundaţiei, dar care serveau şi ca drumuri pentru cei ce se ocupau cu însămânţarea. Sclavii şi ţăranii erau deja pe ogoare trecând cu plugul peste acesta, iar pe potecile din spatele lor, vitele albe, cafenii ori bălţate erau mânate de flăcăi spre păşuni.