ŞAPTE (hiatus)

Doi - Japonia

"Dacă te-aş frânge ca să vii cu mine,

Ar fi o dovadă de cruzime,

O, floare de cireş!

Mai bine sub petalele tale purpurii

Voi sta să te contemplu până te vei veştejii."

~ Anonim, perioada Heian

În Ţara Tuturor Zeilor Împaratul, venerat ca o divinitate ce descendea direct din zeiţa soare Amaterasu Omikami,ai cãrui copii Iznagi şi Iznami au creat Japonia din bolta cereascã, conducea prin drept divin dar de şase secole,puterea regalã şi realã,era în spatele tronului.

Totul a survenit,în momentul în care s-a produs o schismã când douã din cele trei familii ilustre şi rivale de samurai: Minamoto, Fujiwara şi Taira, sprijiniserã pretendenţi rivali la tron şi produserã un rãzboi civil, ce cutremurã întreaga ţarã,aducând o perioadã de haos şi instabilitate.

Kazuhiko Ogasawara, din clanul Minamoto, se trezise demult în camera sa micã,foarte curatã şi acoperitã cu rogojini moi.Dar gândurile ce-l frãmântau erau atât de puternice,încât contrar obiceiului sãu,el lenevi în cuvertura groasã, matlasatã,ce-i servea ca şi pat,cu gatul sprijinit de sulul umplut cu rumeguş şi cu privirea aţintitã în tavanul din cedru lustruit.Mişcãrile din spatele pereţilor din şipci de cedru dispuse în pãtrate,acoperite cu hârtie matã ce filtra plãcut lumina,îl determinarã sã-şi alunge gândurile ce-l copleşeau şi sã se trezeascã de-a binelea.

Kazuhiko deschise uşa-shoji şi se îndreptã spre sala de baie,întâlnind în drumul sãu servitori ce se înclinau respectuos la apariţia sa. Kazuhiko se dezbrãcã şi aşezându-se pe scãunel,începu sã se spele cu sãpunul dar abia când intrã în cada cu apã fierbinte,spiritul sãu îşi gãsi armonia,datoritã auto-disciplinei zen-budiste care se baza pe principiul "ajutã-te singur" şi pe meditatie,pentru a ajunge la starea de iluminare.

Cu sufletul împãcat, Kazuhiko ieşi din cadã, se şterse de apã şi apoi se abandonã plãcutului masaj.Apoi îmbrãcat într-un chimonou de mãtase,peste tunica bogat împodobitã,strânsã în talie cu o cingãtoare latã şi având umeri imenşi şi scrobiti,luã masa în bolurile mici de ceramicã împreunã cu soţia sa, Hikari, ce facea ultimele pregatiri pentru calatoria ce aveau sã o întreprindã.Ca o bunã soţie ce era, ea se ocupa de toate în gospodãrie şi nici mãcar nu dãdea semne de obosealã. Era cu adevãrat o soţie de samurai.

Kazuhiko mai sorbi o datã din sake,o bãuturã caldã uşor amãruie dar aromatã,şi-şi privi soţia ce bea în linişte ceaiul verde pal.Observã cã era neînchipuit de frumoasã în chimonoul cu peşti de un verde pal, pe fond alb şi având un obi auriu.

- Ceva te preocupã, Hikari!

- Kazuhiko, nu doresc ca grijile mele sã te împovãreze!

- Mãrturiseşte-mi ce ai pe suflet.

Hikari luã în braţe bebelaşul lor de şapte luni.

- Mesajul prin care Fujiwara ne propune o alianţã, prevesteşte numai lucruri rele.De ce au decis abia acum Fujiwara, sa intervinã în duşmãnia clanurilor noastre? Şi Fujiwara nutresc mari ambiţii,şi ei doresc shõgunatul. Nu ţi se pare deloc ciudatã, acestã bruscã dorinţã a lor, de a încheia o alianţã cu noi? Gândul cã Kohaku, iubitul nostru fiu, atât de curând nãscut ar putea pãţi ceva, nu mã lasã noaptea sã dorm. În ce groaznice vremuri de rãzboi a trebuit sã se nascã!

Kazuhiko simţi cã se înfioarã şi el la aceastã perspectivã dar surâse liniştitor, încercând sã alunge gândurile negre, ale soţiei sale.