Se întâmplase la un an de când fusese la bordel şi el rãmãsese în urmã, sã bea singur în local, refuzând invitaţia amicilor sãi de a face o nouã vizitã lui Satine şi colegelor sale, când se lãsase sedus, într-o doarã, de un frumos olandez.
Era vânjos şi avea un pãr roşcat şi o barbã finã, parcã înspicatã cu auriu şi nişte ochi pãtrunzãtori de un albastru cobalt şi pistrui discreţi şi decoloraţi ce-i aminteau uşor de Satine. Nu era respingãtor ci chiar adorabil, cu accentul lui puternic, cu felul stângaci şi pasionant în care-l complimenta, focul ce-i ardea în priviri... Era beat, desigur, iar Marius era şi el bine ameţit însã cu mult mai treaz decât olandezul ce-l acostase. Îi lãudase frumuseţea şi-i mângâiase pletele şi obrazul, stãruind cu degetele pe buzele sale şi-i făcuse pe loc, declaraţii pasionante.
Marius râdea uşor şi-l respingea cu blândeţe, de câte ori devenea prea îndrãzneţ în manifestãri. Ba chiar la insistenţele lui îi şi cântase de vreo douã ori la vioarã, rãvãşitoare ori vesele cântece populare. La final, olandezul îi aruncã la picioare toate bijuteriile sale, cerşind un sãrut, dar Marius nu-i îngãdui decât sã-i sãrute vârful degetelor sale.
- Ce crud eşti micule violonist, îi zise el. Dar hai, noaptea nu s-a sfârşit şi îmi jur, sã te fac al meu la finele ei!...
Îl conduse la un bordel clandestin, cu mult mai luxos şi mai rafinat decât cel pe care-l vizitase cu Etienne şi Klaus, unde furã rapid luaţi în primire de tineri frumoşi, delicaţi şi bine hrãniţi.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Marius se lãsã mângâiat pe chip şi condus spre un fotoliu de ei şi ceru o sticlã de Chianti [14] pe care o primi rapid. Bãu cu sete, dorind sã-şi amorţeascã şi mai mult simţurile, dar încã destul de treaz, pentru a le respinge avansurile acestor tineri fascinaţi şi ei, de chipul sãu exotic, cu un surâs trist.
Olandezul sãu dispãru rapid între doi bãieţi machiaţi şi coafaţi astfel încât, nu pãreau a fi nici femei nici bãrbaţi, experţi în arta lor. Şi atunci, privirea lui fu acaparatã de un tânãr brunet şi înalt, cu un corp sculptural pe care şi-l descoperea cu neruşinare aproape, torsul sãu fiind acoperit doar de o pânzã de in. Pãrul sãu negru îi cãdea buclat pe umeri şi avea braţele încãrcate de bijuterii de aur, iar ochii îi erau puternic conturaţi.
Ca printr-un abur parcã, el îi fãcu semn sã se aproprie. Era ca şi cum himera copilãriei sale prinsese dintr-o datã viaţã.
"Da, vino..."
Era cu mult mai înalt ca el şi îşi strecurã braţele sale vânjoase sub ale lui şi îl ridicã de pe fotoliu sãrutându-l pe gât şi umplându-l de fiori de plãcere care-l paralizarã. Cu o mânã dibace, între timp îi descheiase cãmaşa, fãrã ca mãcar el să aibã timp sã protesteze. Iar când îl sãrutã şi-şi strecurase limba printre buzele sale, Marius descoperi cu surprindere cã avea o moliciune şi o tandreţe în ea neîntâlnitã pânã atunci.
