ŞAPTE (hiatus)

5.6

NAJARA'S POV

Lumea în jurul nostru arde, se prăbuşeşte. Oamenii mor, suferă, sângerează... Dar eu văd doar lumina! Aceasta este ocazia mea, de a fi liberă. De a fi a ta! Mamă, îţi văd lucrarea. Mulţumesc.

Shakti, ce aş putea să-ţi spun ca să poţi înţelege?! Au fost clipe, nenumărate clipe, când am simţit că nu-mi mai aparţin şi când m-am gândit să-mi iau viaţa. Ar fi drept să spun că regret faptele mele. Ar fi uşor. Ar fi corect. Dar ce înseamnă asta? Ce înseamnă să regreţi ceva, când tu de fapt nu ai de ales? Când nu există altă alternativă?... Este doar ceea ce poţi îndura. Cât poţi îndura!

Nu, copile! Nu, iubitul meu Mandhatri, nu mă privi, nu mă urma, nu plânge! Mamă Sfântă, dă-mi putere! Pot eu oare să-i întorc spatele acestei fiinţe nevinovate? Acestei făpturi care e carnea mea, sângele meu?... Vino, vino, sufleţelul meu! Ai dreptate, nu ar trebui să ne despărţim. Nu ne vom despărţi niciodată. Te iubesc. Mama îţi va fi mereu alături. Tu eşti al meu. Veşnic.

Asta este! Nimeni nu mă va ierta. Nici oamenii, nici zeii. Mamă... priveşte în altă parte! Nu am nevoie de aprobarea oamenilor sau de a zeilor. Am nevoie doar de el! Doar de dragostea sa. Era moarte pentru mine. Eu am ales viaţa!

ARJUNA'S POV

Nu am reuşit deloc, să ajung la palatul tău, în haosul ce domnea în oraş şi am fost nevoit să mă îndrept, alături de alţi ofiţeri şi civili britanici fugari, la Turnul Flagstaff din nordul oraşului, de unde operatorii telegrafului dădeau de ştire despre evenimente celorlalte garnizoane. Când a fost evident că nu avea să sosească nici un ajutor, am fugit la Karnal. Ce se va întâmpla cu tine, Najara? Vei fi în siguranţă?

SHAKTI'S POV

A doua zi, Bahadur Shah Zafar şi-a ţinut prima curte formală dupã mulţi ani. Ce zi magnifică!... Mulţi şipai, aceşti bravi soldaţi ce au avut curajul să facă primii paşi spre eliberarea noastră, au participat emoţionaţi. Regele mi-a părut uşor alarmat, de turnura pe care o luase evenimentele, dar totuşi, a acceptat jurământul de credinţă al soldaţilor şi a fost de acord să susţină rebeliunea.Patru zile mai târziu, restul europenilor găsiţi ascunzându-se prin oraş şi făcuţi prizonieri, au fost ucişi în curtea palatului.

Unde ai dispărut Najara? Eşti cu el?

ARJUNA'S POV

Rebeliunea se întindea deja, dar nu acaparase întreaga Indie. În cadrul rebeliunii, nu era o cauză comună, ci era împărţită pe mai multe facţiuni, fiecare cu propriul său interes. Dezbinarea aceasta, a fost şi unul din motivele pentru care o mare parte a sudului ţării, a rămas pasivă. Asta, şi faptul că nu toate regatele erau sub dominaţia britanică. Douăzeci şi unu de state princiare, au rămas loiale. Tatăl meu, de asemenea, m-a sfătuit să mă comport liniştit. Sfatul lui mi s-a părut destul de înţelept şi corect. Când uriaşa maşinărie de război britanică avea să se trezească din amorţeală, şi să facă ordine în haosul ce domnea momentan în rândurile sale, nu vedeam sorţi de izbândă pentru această grupare rebelă.

SHAKTI'S POV

Shah Zafar s-a proclamat Împăratul Indiei, sub îndemnul nostru şi al bravilor soldaţi şipai. Civilii, nobilii şi alţi demnitari i-au jurat credinţă. Împăratul a dat dispoziţii să se bată noi monede iar musulmanii l-au acceptat şi ei ca şi rege.

ARJUNA'S POV

Proclamaţia lui Shah Zafar i-a îndepărtat pe sikh [27] şi punjabi de revoltă, pentru că ei nu doreau să se revină la hegemonia islamică, după ce luptaseră atâţia ani contra conducătorilor moguli. Deja se arată primele semne de slăbiciune la această rebeliune...