Versuri

Un prezent nemernic

Nici nu vreau să știu ce o să fiu
Atâtea descurajări, mă doare sufletu, mă duc să scriu
Pun pixu pe foaia pătată, de lacrimi stinse
Fără grijă, singurătatea pe toți vă prinde
Vă apucă și vă leagă în lanțuri
Cu spini de fier, și te trântește-n șanțuri
Te separă de lume, te face să devii din ce în ce mai trist..
Și îți mai pui întrebarea din când în când: "Cât timp oare a trecut..de când am fost fericit?.."
Nedumerit..nu știi ce răspuns să-ți dai
Și te prefaci că ești bine, și pleci cu capu-n jos, că n-ai..
Nu ai bani.. totul merge prost
Devii depresiv.. obsedat..da'  nu mai are rost
Și nu știi ce să faci.. că sprijin nu mai ai
Nu mai ai nimic, nu mai ai ce să mai dai
La schimb.. pentru ceva mărunt..
Aștepți un miracol.. să te scoale de la pământ..
Și începi să visezi.. multe momente ce nu o să se întâmple..
Și îți propui.."Dacă nu în mintea mea, arunci unde!?"
Că tu ești băiat isteț, și știi că e practic imposibil să se întâmple ce gândești..
Și te descurajezi mai tare.. când nu mai știi cine ești..
Îți creezi impresia..și o spui cu încredere, că existența ta chiar nu contează..
Începi să vezi clar, chiar dacă afară-i ceață
E cer cu nori, nu ai mai văzut soarele de ani..
Realizezi și tu în sfârșit că totul se rezultă la bani
Ce erai odată, a trecut rapid..
Ce eram odată..s-a oprit..
Realizând că nu o să existe..om care să mă aprecieze
Am decis să mă schimb și să mă fac mai rece
Fără prieteni, fără sprijin..doar eu și cu viața.
Am mai rămas cu moartea și cu speranța.
Un timp, nu o să mai zâmbesc..
Mai precis până când o să primesc acel "Te iubesc!"..
Până atunci, rămân fix așa cum sunt acum..
Și dacă ești singur și tu, îți dau un sfat..nu accepta niciodată de la nimeni "drum bun!"
Că drum bun, nu o să fie niciodată..
Pace pentru toți, baftă!