Versuri

Aceeași stare

E toamnă, e frig afară și rece
Sunt un cub de gheață că nimeni nu mă înțelege
Și nu înțeleg ce se petrece
De se repetă zilnic aceeași poveste
Același obicei, aceleași persoane
Aceiași oameni care se prefac frați dar sunt panarame
Aceiași copii care mor de frig iarna prin paie
Și același familii care mor de foame
Opriți vă rog planeta, vreau să cobor
Am uitat să fim oameni, nu mai vreau să fiu prin preajma lor
Vreau să fiu departe de toate
Departe, departe
Și vreau pace și liniște
Fără gânduri frustrate
Fără inimi furate
Fără suflete abandonate
Că-i jale..
E jale unde am ajuns
Și în ce cerințe scârboase e poporu supus
Te uiți doamne? Vino înapoi, unde te-ai dus?
Vino aici te rog și spune ce-ai de spus
Că unora chiar le-a ajuns
Să fie chinuiți și să doarmă flămânzi pe stradă
Vezi copile? Viața chiar e o panaramă
Și sunt dependent de aer, sunt dependent de tot ce mă face bine
Dar în fine
Să nu fii unu ca mine
Căci în niciun caz eu nu voi fii unu ca tine
Naufragiat
Pe un tărâm neexplorat
Dând peste chipuri urâte, colorate prea accentuat
Treaba-i mai de căcat
Când dai promisiuni fără să să-ți treacă prin cap
Cuvântul "limitat".
Suntem timizi, neștiind cum să reacționăm
Nu știm ce să alegem sau ce să dăm
La schimb unui dar cât de mic
Noi suntem învățați să dăm la schimb nimic
Știu, alții sunt diferiți
Dar asta nu înseamnă că suntem sfinți
Asta nu înseamnă ce voi știți
Un lucru nevăzut poate schimba zeci de minți
Ce am simțit
Nu s-a dat la schimb
Suntem prea închiși
Prea deprimați, prea triști
Iar vremea ploioasă de-afară ni se potrivește la fix..
Trec zile, săptămâni, ani, iar tu rămâi același
Îți promiți că renunți la obiceiuri prostești dar nu te lași
Nu reușești să-ți învingi fricile și ai încercat de atâtea ori
Iar oricât ți-ai da silința nu poți vedea viața în mai multe culori
Că poate să vină valu fericirii, tu rămâi același nesuferit
Același copil rănit călcat în picioare de viață, bătucit
Același nemernic prăbușit
Care te trage mai în jos decât e el dacă i-ai greșit
Timpul mi-a arătat cum e să treci peste
Dar viața mi-a șoptit la ureche că "Degeaba te zbați băiete"
Nici mie nu-mi vine a crede
Că tot ce-i real e și ce nu se vede
Cel mai bine
E să rămâi tu cu tine
Eu am scris asta cum le-am scris pe toate
Cu gândul la ce nu-i al meu, și cu o piatră spartă în torace
Pace!