Versuri

Din februarie până-n april

Prefer să cred că n-ai făcut-o intenționat
Prefer să cred că încă nu m-ai uitat
Da' prefer să cred că ar fi fost ceva adevărat printre atâta orgoliu și înțelesu nepunctat
Când te-am privit în ochi am reînceput să exist
După când m-ai lăsat baltă, am căzut în abis
Durerea îmi permite să scriu cât vreau
Pe lângă droguri mai lipsește doar să beau
M-am învățat minte că dacă încearcă cineva să-i dau ceva n-ar trebui să-i dau
Dar ce rost mai are
Acum doar pun sare pe rană că încă mă doare
Tu nu îmi mai vorbești, ești gata să mă uiți
Eu o să rămân aici înconjurat de muți
Oricum ai să pleci și oricum uitai de toate
Deci, fără vreo speranță vie am să las și eu trecutu-n spate
Și faptu că trecutu e dureros îl las în spate că am început din cauza lui s-aud și șoapte
Și frate.. doare al dracu de tare
Să știi că după ani de zile viața începe să prindă culoare după iar dispare..
Iar dispare sentimentu de afecțiune
Viața mi-a dat doar rele, fără bune
E greu.. nu ai pe nimeni să te sprijine
Și dacă te uiți atent în ochii mei îmi vezi sufletul cum plânge
Și se zbate, că iar a fost trezit
Iarăși e pe moarte că nu se mai simte iubit
Sunt praf, nu mă mai simt
Și mai des nu-s în stare să fac nimic
Mă simt mort, sunt mort, am murit iarăși recent
Am primit în doză mică iubire, medicament
Mă simțeam special, mă simțeam iubit
Dar am ajuns același singuratic nefericit