"Fii bun" mi-au zis, "Iubește"
Dar nu mi-au zis că ce iubești te și rănește
Un nou suflet uitat naște o nouă poveste
Ai grijă, lumea vorbește
Da' te bârfește, te ignoră te ocolește
Se amuză pe existența ta cu fapte inexistente
Când tu ai pus timp, ai pus încredere
Mințile astea crețe te trădează sobolănește
Iar tu la urma urmei începi să prinzi ură
Și aflii și tu ce-i durerea-n p*lă
Că toți îs cu fețe dese, dar prezența unora pentru mine e nulă
Sperând ca lumea să fie mai bună mă doare mai tare-n p***
Morți, m-am săturat să fiu luat de prost când alții nu mă înțeleg
Perfecților, aveți în p*** mea o perfecțiune-n piept?!
Nu pot să fiu politicos
Când am cuțitu-n os
Da' poate m-am mai scos dar fără rost
O să încerc pe viitor să-mi creez un drog care nu afumează, un antidrog
Dar nu știu, că nu prea pot
De unde atât noroc?
Eu n-am noroc, nici ghinion, eu nu vreau, mi-e frică
Că tot ce am regretat încă îmi pică
M-apasă pe umeri, e tot mai greu
Eu nu sunt ca voi, eu sunt eu.
Mă intimidez ușor, neștiind ce fac
Crezând că fac ceva bun, intenționez să nu tac
Nimeni nu mă înțelege, alții nu mă plac
Unii mă fac nebun, alții handicapat
Eu nu știu motivul, devin confuz
Crezând că e ceva în neregulă, mă scufund că mă simt în plus
M-arunc în prăpastia minții mele, căzând la nesfârșit
Nu-mi place să fac asta, vreau liniște c-am obosit
CITEȘTI
Versuri
PoetryȚin să menționez că mă calmez doar prin text Nu-i ceva complex sau perfect, e pur și simplu un prezent mizer.