M-am lăsat, am picat, m-am stins
Cu o dorință, cu un vis, de neatins
Sunt trist, dezamăgit, obosit și rănit
Prea stresat, prea multe acumulări
Îmi las orgoliul la o parte, las să mă controleze niste stări
Că vreau să scriu ceva, despre ce simt
Nu mă mint, nu, m-am mințit..
E ceață, neclar geamul vechi, neșters..
La mine nu a oprit trenul, a trebuit să-l prind din mers
Nu prea zâmbesc, sufletu-mi e bătrân
Ceasul ticăie, e vechi, eu de el atârn
Nu știu, nu mai înțeleg nimic, sunt confuz..
Sunt la fel de trist, precum un copil mic fără părinți într-un autobuz..
Nu e vina mea, nu eu am scris unde să mă nasc
Totul pare și mai obositor atunci când casc
Mi-aș fi dorit, îmi doresc mai mult decât am acum
Poate o să am pe viitor tot ce n-am acum că nu-i drum bun
Atâtea am pierdut, pierderi după pierderi
Am pierdut ceva chiar ieri
E gheață, e piatră, e rănit
Că n-a fost iubit la timp și s-a stins..
CITEȘTI
Versuri
PoetryȚin să menționez că mă calmez doar prin text Nu-i ceva complex sau perfect, e pur și simplu un prezent mizer.
