Mi-e frică, mi-e frică că o să te pierd
Dar nici nu știu ce să cred, e în ceață totul, încep să derapez
Să radiez.. nu știu, n-am mai zâmbit de mult
Tu m-ai făcut să zâmbesc pur și simplu, când eu nu am vrut
Și tu, tu nici nu-mi aparții
Cel mai probabil nici n-o să devii
Eu cred, instinctul meu de depresiv îmi spune
Că totul e un miraj și el crede că nu-i nimic pe bune
Dar știi, nu se știe ce ne rezervă viața
Mie unuia îmi place să mă scol pur îndrăgostit dimineața
Oricum, la sfârșit o să fiu tot trist
Că la sfârșit o să se ducă toată atmosferă asta de romantism
Dacă așa se simte fericirea, vreau sa simt asta pentru cât voi mai trăi
Nu știu, dar sunt dispus să învăț arta de a te iubi
Poate viața, a decis să-mi mai de-a ceva mai bun
Decât sentimente de deja vu și motivație ce se face scrum
CITEȘTI
Versuri
PoetryȚin să menționez că mă calmez doar prin text Nu-i ceva complex sau perfect, e pur și simplu un prezent mizer.