Versuri

Vechi ca începutul

Sunt vechi ca timpul, mintea mi-e scara morții
Sunt bătrânul în negru stâng cu toiagul de uraniu în fața porții
Gata să arunc în aer tot ce iubesc și iubiți
Mi-e dorință, știu că vreți să mă opriți, nu vă sfiiți
Este normal să spui "da" decât ore de explicații
Mai bine o afirmație decât negative afirmații
Când am să mor, o să renasc în tăcere
Plin de tristețe, umplut de durere
O să-mi fiți voi sprijin până când am să cedez
În momentul care am atins pământul, 2 secunde după decolez
Spre cerul frumos, vreau să-l miros
De pare imposibil, nu-s sfios
Știu multe, dar mai am loc
Ultimul raft are eticheta de "antidrog"
Dar problema e că-s multe, toate cu ce-mi place
Dă-mi pixul și foaia să scriu niște fraze
Vreau să simt cum mi se lipește sufletul
Și să aud din ce în ce mai încet urletul
Sunt dinaintea timpului, mă declar original
Nu-mi înțelegeți gândul pustiu de anormal
Privește-mă-n ochi, pătrunde-mi în negru
Fi tu, numai tu.
Ani vechi, neștiuți de mulți
Spuneți în continuare, lăsați muți
Glumesc, suntem puțini noi
Băgăm minți în cap, dar nu suntem eroi
Amintiți-mi să-mi amintesc sfârșitul uneori
Și să mai privesc sus în nori
Pace pentru tine, care citești
Sper că ai înțeles ceva, ai grijă pe cine părăsești
Numai bine!