Versuri

Neajuns

Nu mă pricep, n-am fost învățat.
Am pierdut dar nu am renunțat
Spuneam "n-ai câștigat nimic!"
Atât noroc în lume iar eu n-am niciun pic
Da..sunt ghinionist
Căci am fost educat să risc și să mă ridic
Dar, cu ce scop să câștig?
Când lumea e tot aceeași îmi vine să mă închid
"Unde?" Unde pot eu mai bine!
Acolo undeva unde să nu mă găsească nimeni
Căci toți sunt ca tine
Pe interese și cu lipsă de iubire
Dar oare, cum se simte acea emoție?
Toți vorbesc despre ea, de parcă ar fi o evoluție
Alții o văd ca pe un obstacol iar alții o văd ca pe o soluție
Iar cei ca mine urăsc pe cei ca tine care știu și au simți acea iubire
Noi stăm în umbră, uitați de lume
Suntem diferiți, noi așa o spunem
Sincer, aș da orice să fie măcar 80% real
Să simt și eu ceva frumos măcar pertotal
Că ura și ciuda izbucnesc asemeni unui vulcan
Iar persoana din mine are gândire de animal
Da, ai dreptate, să nu exagerăm
Dar de prea putine ori ne întrebăm
"Oare merită într-adevăr să ne schimbăm?"
Totul e ceva incorect sau parțial corect
Dar mi se pare oarecum nedrept ca pe unii să-i doar-n cot iar pe alții în piept
Oricum, nu ai ce să faci când cu tine începe schimbarea
Să sperăm că noile generații o să alunge foamea
Să sperăm bine pentru toți ai mei
Că fără ei, eu nu eram aici iar "ei" nu mai erau "ei"
Liniștește-ti mintea și gândește-te și la cei din jurul tău, nu numai la tine
Căci astfel poți să distrugi pe cei care gândesc negru, cei ca mine.