Versuri

Fără sens #101

Deseori când realitatea-nșeală
Zici că tu ești prostu și că viața-i o panaramă
Dar ca o mintalitate oarbă, o să zici c-o să treacă
Dar când o să treacă? Că te prinde viața și iarăși te-neacă
Îți place și ție mirosu proaspăt de pădure
Și vara-n iunie când dai să te duci după alune dar încă-s crude
Totu are un sens, m-am prins
Când tu ai spus că nu poți, caracterul te-a plesnit și viața te-a împins
Să te duci să faci ceea ce vrei, imposibilu nu-i chiar așa imposibil
Iar dacă stai toată viața cu că imposibilu e de neatins devii penibil
Eu unul rămân la ale mele
Fii pregătit, ca la păcănele, viața îți dă și bune și rele
Nu era o stea bro, era doar o cometă înghețată
Nu sării în gol aiurea, cunoaște și tu omu înainte să vezi ce poa' să-ți facă
Că vezi, fiecare suntem o piesă de artă
Alta mai rară, alta mai specială
Mai toxică, mai dură, mai pură, mai bună
Din păcate există și categoria "falsă"
Dar aia nu mai e artă că e o greșeală
Și stai să vezi, începeam să cred că nu o să fiu bine
Bro, cum să nu fiu bine? Tu nu vezi ce versuri scot din mine?
Mă bucur că ușor, ușor îmi mai simplific durerea
Îmi place tăcerea, păcat de lumea asta
Dar, știi cum e, fie ce-o fi
Și dacă te descurajezi, chill, mai vine încă o zi
Până la urmă, o viață ai, nu ți-o irosi
Distrează-te și fi cine vrei tu să fii
Ei bine, e bine, să știi că mereu se poate și mai rău
Dar stai liniștit, Dumnezeu o să apere mereu ce e al tău
Ai răbdare, totul o să treacă
Iar dacă nu o să treacă, o să uiți că timpu îneacă
Acum, îți zic sincer fără nicio speranță
În viață, indiferent, să te duci mereu în față.