Versuri

Subiect închis

Reluând încet, nu știu ce doare mai tare
Faptu c-aplecat fără să s-anunțe sau că nu se mai întoarce
Nici nu-ți închipui, că după o anxietate de 6 ani
Să vină cineva și să de-a impresia că nu-i după bani
Ea vrea înțelegere, din spusele ei
Dar în prezent, necunoscutul încă aduce doar dureri
Doamne, depinde de tine ce-o să se întâmple în continuare cu mine
Te rog, fă tu să fie bine
Nu-mi pot imagina, e radical la cer cât teatru poate juca
Dar, vorba aia "ești rănit de persoane pentru care ți-ai da și viața"
Am început cu drog, am să termin cu alcool
Pentru că, frate, chiar nu mai pot
De ce sloboz să-ți bați joc?
Mori, tu nu ești om
Și până la urmă, așa-mi imaginam că o să se întâmple
Că la mine, fericirea nu m-aude, fuge, fuge și s-ascunde
Ar trebui să fiu mai atent, să nu mă mai arunc astfel
Dar eu am sperat și încă sper să fie mai bine decât ieri
Oricum, oricând și oriunde, indiferent de ce o să se întâmple
Știu că o să fiu bine, căci muzica-mi umple golul ce-l port în suflet
Frica de necunoscut e ceva comun
Cu toată durerea ce-o port în suflet îți spun drum bun
Să nu te lași influențat de toxicul din jur
Moartea te-a așteaptă, te strigă, te vrea pentru ea acum
Nu mai răspunde cu "mai târziu" că poa' să fie prea târziu
Fii tare așa ca mine că eu sunt fix cum vreau să fiu
Încrezător cu capu pe umeri și cu inima-n dinți
Încearcă, nu-ți fie frică, asumă-ți, să nu mai eviți
În finea mea, sunt de vină tot eu
Am alergat spre necunoscut legat la ochi, așa fac mereu
De fel, o să schimb subiectu, dar într-o altă poveste
Acum, stau și ascult muzică, muncesc să trec peste