La 18:40, povestind.

3 0 0
                                    

Mai ții minte primul zâmbet? Erai fericit.
Dar nu a durat mult că e pe timp
M-auzi ce-ți zic? Ceva se întâmplă
Mori pe zi ce trece și nimeni nu te ajută
Îți moare sufletu-n tine și vrei să pari bine
Și te minți mereu că ești ok deși nu-ți convine
Nimeni, toți pretind că te înțeleg
Dar nimic nu-i drept într-o lume de legi
Cum tu să mă înțelegi când nici eu nu mă înțeleg.
Nu-i drept, așa-i, e dureros ce se petrece
Încerc să fiu cât mai cald dar devin din ce în ce mai rece
Sunt un străin pierdut într-un pustiu
Nici nu pricep, nu aici am vrut să fiu
Dar stai, cum se zice, ce e frumos dispare
Când totul din jurul tău e prea viu, îți simți sufletul cum moare
Loialitate și onoare, cod de bare
Amprente pe personale, iarbă nu-ți permiți dar bagi penale
Dar arde, tot ce-am aprins încă arde
Desprins din ireal, ai grijă că cade
Frate, depresia te îngroapă cât mai adânc să nu poți ieși la suprafață
"Băga-mi-aș p*** în ea de viață" auzi mereu când mai moare câte o speranță
Dar lasă, să-ți fie ție bine
Eu mă mulțumesc și cu răul din mine
Am piatră funerară pe p*** pentru sentimentele ce le-am avut odată
Era frumos atunci, printre alcool și iarbă mereu o să se nască o ură murdară
Că și așa, viața e o panaramă
Mereu când vrei să încerci ceva nou, prima dată o s-o dai în bară
Prea multă fericire-n jur, serios
Să fim serioși, cuvintele omoară tot ce e mai frumos..
Că în alte locuri mai pustii mă simt acasă
Haos în jur iar suferința m-apasă
Dorul de ce n-am avut, dorul de trecut
Aș da timpul înapoi acum pentru tot ce am pierdut
Totul era frumos, până s-apari tu, realitate..
Te rog, pleacă..sau o să plec eu departe.

VersuriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum