Versuri

Vreme urâtă

Rămân unic printr-un unicat implicit
Și ce dacă nu-s iubit mă doare fix în pix, magnific
Câte poți face din nimic câte un pic cu un pic se face ceva din zero, bă stupid
Sistemul descrie viața formându-se din nimic
Da frate, ai auzit? Din nimic, nu că-i tâmpit?
E radical mintal ce zic astrele astea
Hai să murim în sărăcia că-i basta
Da' n-o să mă vindec, n-o să-mi treacă
Iar dacă ușa se închide-n față, capu-n jos și pleacă
Învață să nu mai aștepți ca prostu ceva ce nu o să se întâmple
Că o să regreți ca un prost după și o fie mai dureros decât s-aude
Sufletele noastre-s surde poți să urli cât de tare
Să știi că să fi mort pe dinăuntru dar viu pe dinafară chiar doare
Îmi pun des întrebarea "Cum e să fi iubit?", greșit
Dar e firesc unui scriitor visător
Să moară veșnic pe dinăuntru de dor
De dorul necunoscutului, de dorința de a simți
Ceva ce n-am simțit dar nu știi că n-ai primit, nu știi
Dar vrei să afli, vrei ceva real
Dar n-ai habar că totu se face, comparativ virtual
Comparativ anormal la nivel mintal
Din pașnic subconștientu se schimbă-n animal
Am început totu dintr-o simplă întâmplare
De ce nu pot fi fericit dintr-o simplă încercare ?
De ce mă scufund în anxietăți și mai tare
Oare se va întâmpla vreo schimbare?
Nu știu, că nu citesc în stele deși aș vrea
Iar dacă aș avea acel ceva tare m-aș bucura
Dar nu mă bucur că viața înșeală
Viața mai e și o panaramă
Dar viața, te educă cel mai bine
Ea știe fix ce-ți trebuie ție
Și îți dă de toate, lecții gratuite
Poate chiar și fata visurilor tale, pentru câteva secunde sau minute
Eu vreau, doar să mă fac bine
Iar de aia te aștept pe "tine"
Atât îmi e dorința, știu, nu-i mare
Dar important e să aibă măcar un strop de culoare
Pace