Versuri

Ferea'

Îmi repar suflul exagerat de necontrolat
Omor gânduri ce cu timpul s-au cam uitat
Că oamenii-s ca timpul, repetenți în a fii oameni
S-au transformat cu timpul în trupuri, pe alt înțeles, în neoameni
În stafii ce zâmbesc la telefoane
Se bucură că-s sifoane și nu se dau panarame dar deja sunt panarame
Sunt exagerat de nebun, băi Ioane
Îți spui punctul de vedere și "vai doamne"
Îți spun să pleci atunci când ți se cere
Și nu pune nimic la suflet sau nu arăta că începuse să-ți pese
Nu arăta multe, iubire, păsare
Fă gesturi micuțe, să pară că nu te doare
Să pară că nu-ți pasă, indiferența e secretu
Ești retardat dacă crezi că ăsta-i sensu
Prost, dacă crezi că iubirea nu învinge
E și ea existentă, de-aia învinge doar în desene și în vise
Îmi place ironizarea, nu am să o mai folosesc
Că-mi urăsc păsarea și chipul ăsta grotesc
Se pare că îmi cam place să mă urăsc
Să fiu posesiv cu mine, e cel mai bun lucru care mă face să mă feresc
De oameni.