Versuri

Nocturn

Nocturn, ianuarie 22
A înaintat timpul dar tot îl pierd printre foi
Îl pierd gândit, sperând, râzând
Și habar n-ai tu cât de frânt sânt
Obosit psihic, împrejurul nu m-ajută
Tot ce găsesc în prezent e doar tăcere acută
Da parcă-i luată din rai
E culmea când nu primești înapoi ceea ce dai
Suntem oameni, urâm ce nu avem
Exilarea în noi înșine e cel mai crud blestem
Cel mai urât coșmar
E să pleci din viața mea fără un rămas bun măcar
Visele rămân vise, să nu crezi că se îndeplinesc
Am rămas același luptător, lupt pentru ce iubesc
Nepăsarea cu ce se oprește?
Dragostea cu ce se mărește?
Timpul o fi răspunsul tuturor?
Dacă așa e, fie să mor de dor
Am mâncat frică pe pâine când eram copil
Nici nu știam ce o să devin
Că tot ce m-a pus la pământ în trecut
M-a transport într-unul final în cine sânt
Și bro, uite timpul cum a trecut ca vântu
Unde-i copilu de altădată ce cutreera tot câmpu?
Unde-i? l-a schimbat într-un timp argintul din oglindă
Și a renunțat la tot cât ai zice merindă
O scânteia m-a făcut să mor
Iar altele m-au făcut doar să-mi fie dor
Speranța, m-a făcut să aștept
Iar așteptările mi-au sfâșiat sufletul încet
Îți vine să crezi? Mie nu-mi vine să cred
Ce vârstă am și ce bine mă pricep
Crede-mă, sau nu, tu alegi!
Din tonele de oameni, prefer să vorbesc cu pereți.
Alte timpuri vin, nu se mai opresc
Altele dispar pur și simplu în timp ce unele așa de rapid cresc
Am crescut și eu, nici nu mi-am dat seama
Că gingășia copilăriei a fost înlocuită cu teama
Stresul a înlocuit bucuria
Iar speranța a înlocuit fericirea
Zâmbetul a fost înlocuit cu lacrimi
Și visele sunt pline de patimi
Palmele au bătături de la muncă
Iar prezentul are o gaură adâncă
Trecutul încă mai zace în spate
Și durerea lui nu mai moare
M-am obișnuit cu ignoranța, să fiu tratat cu indiferență
Iar dacă aș lipsi o zi de pe planetă, nici nu s-ar observa a mea absență
Tolerez frustrarea, deși îmi roade oasele
Gândul că vei pleca, îmi zguduie masele
Faptic vorbind, nordu e înghețat majoritar
370 la oră și-am dispărut total
Lumina se stinge, ai grijă pe ce bec calci
Totul e nesigur, ca relația dintre romani și faci
Revărs în ceață lumină, umplu cu ură paharu
Dau muzica peste limită până-mi explodează timpanu
Închid, întunericul apare
Ne vedem data viitoare.