Rulăm foițe negre că viața-i neagră
Aș vrea să văd ce-i înainte da în față-i ceață
Și totu în jur e gheață
Totu îngheață
Că eram odată și aveam speranță
Dar am și acum, da' mai puțină
Ar fi culmea coaie dacă zâmbetele s-ar da la duzină
Și sunt la școală, cu capu-n telefon
Aș striga după ajutor da' nu mai am spor
Mă simt închis, că nu-i locu meu aici
Și sunt singuru mare dintre cei mici
M-am stins, de ceva timp simt că sunt mort
Și nu-mi arde de nimic
Frate de nimic!
Și-mi doresc să fiu fericit măcar un pic
Măcar puțin, cât de puțin
Vreau să-mi revin
Vreau să-mi dau restart
Da' nu știu ce să fac sau cum să fac
Nu știu!..
Dau pac cu pac cu cap
Și mă doare-n p*** adânc
Că știu ce pot și știu că pot
Să trec peste toate fazele astea proaste
Și de anxietate și de depresie și de toate
Omu nu se schimbă niciodată singur
E influențat de tot ce e în jur
Așa că, tu n-ai cum să te schimbi pur și simplu
Gândurile te schimbă și te îneacă cum vor ele, la fel ca timpu
CITEȘTI
Versuri
PoetryȚin să menționez că mă calmez doar prin text Nu-i ceva complex sau perfect, e pur și simplu un prezent mizer.
