Ți-ai spus c-o să te schimbi, dar timpul trece
Și-aduni balast în tot ce-aveai mai sfânt
Uiți tot mai des să râzi pe-acest pământ
Și te târăști cu sete spre mormânt
Din tot ce ți-ai propus nu ești decât mai rece
Erai zglobiu, vesel și-n orice stare
Știai s-ajuți, să-ncurajezi și să ridici,
Dar ai căzut, căci mormane de frici
Te-au îngropat și n-ai putut să strigi;
Ai mai rămas silabe... din romane.
Și plângi, târziu... târziu pentru regrete,
Ai sfărmat iubiri în pumn de fier
Credeai că poți aprinde foc pe ger,
Când căutai pe jos -cu ochii-n cer-
Iluzii ce credeai ca-ți țin de sete.
Încă sunt șanse, joacă-ți bine cartea
Nu mai câștigi ce-a fost, dar nu te pierzi,
Poți să te schimbi, chiar dacă nu mai crezi
Și azi ești prea orbit ca să mai vezi
Că poți renaște și castigu-i libertatea...
