Finally mine

Capitolul 3

Ava

-Cum a fost? o întrebă Emma în timp ce o privea cu mare atenție.

Emma era singura prietenă adevărată pe care o avusese Ava vreodată.
Când plecase de acasă în fugă cu puținele lucruri care îi aparțineau în urmă cu doi ani, tânăra cu inima frântă  nu știa încotro să plece.
Dar cu puțin noroc găsi un anunț în ziar în aceiași zi, precum că se căuta o persoană care se pricepea la gătit pentru a lucra într-o casă care oferea și loc de trai.
Ava mult nu se gândi ci de îndată sună, fiind singura sa opțiune, singurul său colac de salvare în acel moment. Fără bani și fără un acoperiș deasupra capului era constrânsă de circumstanțe. Privitor la experiență, timp de cinci ani a acumulat destulă, slugărind în casa mamei sale vitrege. Astfel, la doar două zile de când își părăsi casa în care locuise ultimi cinci ani tânăra își găsi un loc de muncă și locuință asigurată, cu speranța într-un viitor mai strălucit.

La reședință Leyla o primise cu brațele larg deschise, între ele se legase o conexiune chiar din primele clipe.
În primele zile făcuse cunoștință cu Emma. La început Ava se simți stânjenită în preajma Emmei. Tânăra era înaltă, slabă, cu părul castaniu, bogat, cu fața frumoasă încadrată de bretonul lung, arăta ca un fotomodel, Emma muncea în acea reședință de un an de zile. Ea a ajutat-o pe Ava să se adapteze și să facă față cerințelor muncii.

Pe parcursul zilelor, muncind cot la cot, zi de zi, fetele s-au împrietenit, fiind și de aceeași vârsta, repede au găsit limbaj comun. Emma era o fire  îndrăzneață și cu limba ascuțită, fiind opusul Avei, care era o persoană retrasă și timidă.

-Da! Desigur! răspunse Ava.

Emma ridică capul și își privi lung prietena. Ava se îndreptă spre dulapul din colțul bucătăriei, spera că astfel Emma să nu observe că se purta ciudat și nu o va lua la întrebări, dar se pare că era prea târziu, fiindcă aceasta deja înțelese că ceva sa întâmplat.

-Să înțeleg după roșeața din obrajii tăi că el este aici, spuse Emma amuzată.

- Cine? o întrebă cu o voce tremurândă Ava, ferindu-și privirea pentru a nu fi deconspirată.

-Max, fratele stăpânei! Ce altceva putea să te tulbure astfel?

Auzind cele spuse de prietena sa ,  roșeața Avei se extinse și pe gât.

Emma izbucni în râs, remarcându-i roșeața.

- Deci da, spuse cu o voce veselă Emma. Am auzit  de farmecul său asupra femeilor. Cum îți pare, sunt adevărate zvonurile despre el?

Ava  încercă să își ascundă emoțiile după o mască cât mai indiferentă, nu  dorea ca prietena ei cea mai bună să afle ce avalanșe de sentimente o încercau numai când  își amintea de intensitatea acelor ochi verzi  care au privit-o de sus în jos, dezbrăcând-o fără nici un pic deranj.
Cu greu depășise tumultul de sentimente reușind astfel să țină un dialog scurt cu Leyla, chiar dacă în acel moment își dorea să fie în altă parte, mai ales că bărbatul nu o scapă deloc din priviri, chiar și când practic fugea din fața lor, simți privirea lui arzându-i spatele.

Ava respiră adânc și se apucă de lucru, își dorea să revină la starea ei dinaintea de întâlnirea cu străinul.
Dar acum nu era un străin! Era fratele angajatoarei sale!
Din bârfele răspândite de celelalte fete, aflase că era un tip destul de chipeș și foarte bogat care conducea afacerea familii sale. Toate revistele de scandal îl urmăreau.  Bărbatul era văzut de fiecare dată la braț cu o iubită nouă.
Cum au scris și revistele de scandal toate iubitele lui se asemănau între ele, fiind fotomodele renumite.