Finally mine

Capitolul 3

Ava

-Cum a fost? o întrebă Emma, în timp ce o privea cu mare atenție.

Emma era singura prietenă adevărată pe care o avusese Ava vreodată.

Când plecase de acasă în fugă, cu puținele lucruri care îi aparțineau, în urmă cu doi ani, tânăra cu inima frântă nu știa încotro să plece.

Dar, cu puțin noroc, găsi un anunț în ziar în aceeași zi, precum că se căuta o persoană care se pricepea la gătit pentru a lucra într-o casă care oferea și loc de trai.

Ava nu se gândi mult, ci de îndată sună, fiind singura sa opțiune, singurul său colac de salvare în acel moment. Fără bani și fără un acoperiș deasupra capului, era constrânsă de circumstanțe. Privitor la experiență, timp de cinci ani acumulase destulă, slugărind în casa mamei sale vitrege. Astfel, la doar două zile de când își părăsise casa în care locuise ultimii cinci ani, tânăra își găsi un loc de muncă și locuință asigurată, cu speranța într-un viitor mai strălucit.

La reședință, Leyla o primise cu brațele larg deschise. Între ele se legase o conexiune chiar din primele clipe.

În primele zile făcuse cunoștință cu Emma. La început, Ava se simți stânjenită în preajma Emmei. Tânăra era înaltă, slabă, cu părul castaniu, bogat, cu fața frumoasă, încadrată de bretonul lung. Arăta ca un fotomodel. Emma muncea în acea reședință de un an de zile. Ea a ajutat-o pe Ava să se adapteze și să facă față cerințelor muncii.

Pe parcursul zilelor, muncind cot la cot, zi de zi, fetele s-au împrietenit. Fiind și de aceeași vârstă, repede au găsit limbaj comun. Emma era o fire îndrăzneață și cu limba ascuțită, fiind opusul Avei, care era o persoană retrasă și timidă.

— Da! Desigur! răspunse Ava.

Emma ridică capul și își privi lung prietena. Ava se îndreptă spre dulapul din colțul bucătăriei. Speră că astfel Emma să nu observe că se purta ciudat și nu o va lua la întrebări, dar se pare că era prea târziu, fiindcă aceasta deja înțelesese că ceva se întâmplase.

— Să înțeleg, după roșeața din obrajii tăi, că el este aici, spuse Emma amuzată.

— Cine? o întrebă Ava cu o voce tremurândă, ferindu-și privirea pentru a nu fi deconspirată.

— Max, fratele stăpânei! Ce altceva putea să te tulbure astfel?

Auzind cele spuse de prietena sa, roșeața Avei se extinse și pe gât.

Emma izbucni în râs, remarcându-i roșeața.

— Deci da, spuse Emma cu o voce veselă. Am auzit de farmecul său asupra femeilor. Cum îți pare? Sunt adevărate zvonurile despre el?

Ava încercă să își ascundă emoțiile după o mască cât mai indiferentă. Nu dorea ca prietena ei cea mai bună să afle ce avalanșe de sentimente o încercau numai când își amintea de intensitatea acelor ochi verzi care au privit-o de sus în jos, dezbrăcând-o fără niciun pic de deranj.

Cu greu depășise tumultul de sentimente, reușind astfel să țină un dialog scurt cu Leyla, chiar dacă în acel moment își dorea să fie în altă parte, mai ales că bărbatul nu o scăpa deloc din priviri. Chiar și când practic fugea din fața lor, simți privirea lui arzându-i spatele.