Finally mine

Capitolul 22

Ava

Cu fața purpurie din cauza umilinței, Ava începuse să tremure toată în timp ce încerca să se acopere cât de cât cu mâinele. Ridică privirea și îl privi pe bărbatul din fața ei care era îngenunchiat lângă cadă și o privea cu ochi înflăcărați de pasiune mocnită.
Ava încetă să respire la ceea ce văzu, căci cu aspectul răvășit bărbatul arăta și mai bine, părul lui era ciufulit, pesemne își trecuse de mai multe ori mâna prin el, cămașa sa albă era deschisă la primii nasturii, astfel se vedea pieptul lui puternic și bronzat, mânecile erau ridicate în sus scoțând la iveală brațele lui musculoase, care se sprijineau acum de marginea căzii, Ava înghiți cu greu.
Dar mai apoi, simți cum își pierde cumpătul, "Cum îndrăznește el să se afle aici și să mă privească astfel, când are o soție!" își zise ea toată numai nervi din cauza îndrăzneli lui dar și din cauza slăbiciunii ei pentru el.

-Ce faci? îl întrebă ea cu ochi scăpărând de furie.

-Ce pot face în casa mea, zise el calm, continuând să o privească, neluând în seamă furia și  stânjeneala ei.

Ava simți cum se aprinde de furie: "Ce nemernic fără suflet!" își zise ea.

-Pleacă! rosti ea încercând să rămână calmă, acum este baia mea chiar dacă temporar.

Dar, bărbatul o ignoră complet fiind ocupat să îi studieze amănunțit trupul ei pe jumătate gol.

-Sarcina nu te-a schimbat, zise el cu foame în ochi, ba din contra ai devenit mai frumoasă!

Ava roși și își feri ochi de el, încercând să rămână imună la cuvintele lui.

-Îmi dai te rog halatul de acolo, îl rugă ea.

Fără să comenteze ceva, el se sculă și se îndreptă spre locul unde era agățat un halat de baie, îl luă și venind lângă cadă îl desfăcu.

-Haide ieși! oricât îmi place să te privesc goală, ai să răcești.

Ava icni indignată de îndrăzneala lui:
-Ieși de aici ca să pot ieși din cadă.

-Haide iubito, de parcă nu te-am  mai văzut goală.

Ava răbufni la auzul cuvintelor lui.

- Bine, dacă dorești am sa închid ochi, doar așa dacă dorești, zise el, cu zâmbetul lățit pe față.

Cu inima cât un purice, Ava se ridică rapid din cadă și se înfășură rapid în halat. El deschise ochi și o privi drept în ochii ei, aflându-se la același  nivel , ea rămase înmărmurită de flăcările din ochi lui. Astfel, Ava simți cum fiorul delicios mult cunoscut trecu prin corpul ei, privi buzele lui frumoase, iar el o urmă atent citind-o ca pe o carte deschisă.

-Ești foarte frumoasă!întinse mâna și o trase spre el.

-Max! Nu! Te rog! îl rugă ea încet cu vocea șoptită, înghițind cu greu.

El nu o ascultă, ci doar își aplecă capul și își lipi gura lui de gura ei, corpul ei explodă imediat de plăcere la această atingere, Ava își puse mâinile în pieptul lui  și îl  împinse, făcând și un pas în spate, tremurând toată.

-Max! șopti ea. Ce faci... soția ta...

Nu reuși însă să continue căci acesta se aplecă și o sărută flămând și furios.
Ava cedă acestui atac plăcut, se arcui spre el doritoare și îl cuprinse cu brațele dupa gât, Max o săruta cu o foame sălbatică, cu mâinile îi desfacu halatul, și începu să îi mângâie trupul ei, își ridică mâinile la sâni și îi strânse în palme cu putere.
Apoi își coborî mâinele lui și o mângâie de-a lungul spatelui ei mătăsos, Ava gemea toată de plăcere, îi lipsise enorm mângâierile lui, iar acum dorea să le simtă pe pielea ei până la nesfârșit.
Dintr-o mișcare, Ava fusese ridicată pe sus și așezată pe marginea dulapului de lângă lavoar, cu spatele lipit de oglindă, gemu instinctiv la contactul pielii ei înfierbântate cu oglinda rece.
Max se așeză imediat la ea între picioare, și începu să o sărute avid.
Chiar când se aflau ambii în vâltoarea pasiunii sărutându-se  și mângâindu-se cu ardoare, se auzi un scâncet, care în câteva secunde deveni un plânset agitat și străpunse liniștea din încăpere.