Finally mine

Capitolul 30

Ava

-Ava! Deschide dracu' ușa!

Ava speriată de bubuituri, sări în sus când auzi vocea furioasă dureros de cunoscută. "Nu, nu se poate să ne fi găsit" , își repetă ea în gând, în timp ce ușa se scutura sub loviturile bărbatului nervos.
Sofia, care de abia adormise deschise ochi și începu să scâncească fiind speriată de zgomote care nu se stopară. Cu grijă, Ava o luă în brațe pentru a o liniști, șoptindu-i cuvinte mângâietoare și legănând-o ușor.

-Ava, deschide dracului ușa, știu că ești acolo!

Înfuriată, Ava se repezi și deschise ușa în lături, în timp ce o ținea pe Sofia în brațe.

-Ce dorești? Strigă ea furioasă cu lacrimi în ochi. Ce dracului mai dorești?

Bărbatul înlemni când văzuse reacția ei, se opri locului și o privi cu o privire stranie.

-Pleacă! Repetă ea furioasă, și trânti ușa în urma ei cu o mișcare a brațului.

Dar Max fusese mai rapid și blocă ușa cu piciorul său. Împinse ușa cu forța și pătrunse în încăpere. De cum pătrunse în odaia motelului aruncă o privire dezgustată în jurul lui.
Ava ignorând-ul, se duse către pat legănând-o pe copilă și o întinse pe pat  fredonând încetișor un cântec de leagăn, aceasta adormise în brațele ei, după ce o puse pe pat, o acoperi cu păturică și o sărută. Mâhnită inspiră adânc și se întoarse spre el și îl privi obosită:

- Ce dorești? întrebă ea.

-Ce doresc? strigă el, apoi tăcu când își aminti de prezența fetiței. Să nu îmi trântești  niciodată ușa în fața mea,zise el.

Dintr-un pas era în fața ei , își înfipse  mâinele în umărul ei, tânăra icni de durere, cu greu își ridică ochii la fața lui și rămase surprinsă de ura din ochi lui.

-Mai sedus culcându-te  cu mine, iar după dispari cu bani și copilul meu, zise el încet cu o mânie abia stăpânită.

Privind-o cu mânie, o scutură puternic în timp ce degetele lui pătrundeau puternic în carnea brațelor ei, Ava doar se crispă de durere, nu rosti niciun cuvânt, doar stătea acolo înțepenită de sus în jos și îl privea cu ochi mari și triști, în timp ce bărbatul continuă să o scuture violent.

-Crezi, ca așa ușor vei scapa de mine după tot ce ai făcut, dispărând cu copilul meu?

Brusc Ava deveni obosită, secată de toate emoțiile astea. Tânăra se săturase până în gât să lupte continuu cu el. El o sedusese, folosindu-se de naivitatea ei, apoi o părăsise și se căsătorise cu altă femeie, pe ea înlăturând-o foarte ușor din viața lui. Ca mai apoi peste un an prin șanatj și forță să o
aducă în casa lui unde a folosit-o pentru propriile placeri, iar acum pe deasupra parca nu-ar fi îndeajuns prin câte trecuse din cauza lui, el o învinuia de furtul unor bani, pe care ea nu îi văzuse în viața ei.

Aflând-use în fața lui în acel moment, cu inima frântă și însângerată îl ura ca niciodată. Tânăra își   dorea să nu îl fi cunoscut niciodată, căci  și așa toată viața  avusese parte numai de durere și decepție. Cu ochii ei mari enormi, albaștri inundați de lacrimi tăcute, rosti cu ultima frîntură de putere:

-Te urăsc, rosti ea cuvintele cu o amărăciune apăsătoare.

-Ei bine și eu te urăsc, răspunse el răgușit, privind-o atent.
Acum ți-ai strâns lucrurile, ne întoarcem, termină el.

Ava când auzi că este impusă să se întoarcă in iadul din care a fugit cu o zi înainte,  începuse să se zbată și să îl lovească cu pumnii și picioarele sale.