Finally mine

Capitolul 32

Ava

După ce Max a părăsit dormitorul ei, închizând furios ușa în urma sa, Ava a tras puternic aer în piept, doar atunci și-a permis să respire căci în prezența bărbatului impunător și autoritar își pierdea această capacitate ca de fiecare dată.

Mărturisirea lui a luat-o prin surprindere, când la simțit lângă ea strângând-ui picioarele prin întuneric la acea oră târzie, a crezut că bărbatul a venit iarăși să se folosească de ea apoi să plece. Tânăra nu sa așteptat nicidecum la astfel de mărturisire din partea bărbatului. Mărturisirea lui a dat-o complet peste cap. Vederea lor împreună a sfâșiat-o, dar se pare că totul a fost doar teatru.
Rebeca și Diana le-a întins amândurora o cursă? De necrezut și ea cu ce ușurință a căzut în cursa lor.

Ava se ridică în șezut, apoi dăduse la o parte plapuma de pe ea, era prea cald în dormitor, părăsi patul cu gândul să facă pași.
Simți nevoia să se plimbe, interiorul încăperii o sufoca. Era sigură că somnul nu o va mai prinde această noapte.

A doua zi, Ava nu ieși din încăpere pentru a nu da ochi cu el. Noaptea trecută tânăra încercă să doarmă dar fără niciun folos, gândurile ei au fost  mai toată noapte la conversația lor. În acea dimineață se simțea slăbită de puteri, nu știa dacă va putea face față unei noi lupte cu el. Spera că dacă va sta în interiorul dormitorului ei nu va da ochi cu el. Dar eforturile ei au fost zadarnice când pe la amiază bărbatul singur și-a făcut apariția și a pătruns în încăpere, de parcă aseară nu avusese acea conversație.
La ivirea lui Ava înghiți în sec, arăta minunat, în blugi negru rupți și într-un maiou alb simplu care scotea în evidență corpul lui musculos și bronzat, ridică ochi și observă cearcănele de sub ochi lui, "Nu am fost singura care a avut o noapte zbuciumată", își zise Ava.
Bărbatul de cum pătrunse în încăpere o privi lung da parcă i-ar fi fost teamă de reacția ei. În ochii lui se vedea suferința și nerăbdarea. Sub privirile lui, Ava simți cum o trec fiori. Ea făcu un pas în spate, sperând să pună o distanță cât de mică între ei.

Max pesemne că a observat șovăiala ei sau nu a mai putut să suporte distanța dintre ei căci din câțiva pași a traversat camera și a venit la ea.
Cu o mână tremurândă ia ridicat bărbia pentru a putea să o privească mai bine în ochi.

-Ava nu am făcut ceea ce tu crezi că am făcut, spuse el răgușit insistând.

Ava nu îl putea privi în ochi, căci era sigură că dacă îl privea imaginea lui și a lui Rebeca,  goi în pat va apărea iarăși.
Stomacul i se strânse dureros la acel gând iar durerea din piept a crescut considerabil. Toată noptea nu putuse dormi, imaginea lor apărea de cum închidea ochi.

-Dar v-am văzu!  zise ea.

El a clătinat din cap cu o expresie de disperare întipărită pe chipul lui.

- Nu e ceea ce crezi, șopti el, am și dovezi.

Ea ia îndepărtat mâna și făcuse câțiva pași în spate. Chiar dacă totul a fost doar o înscenare, Ava nu putea da uitării atât se ușor trădarea lui. A fost un nemernic și un egoist care nu a făcut-o decât să sufere.
În ultimul an când a avut cea mai mare nevoie de el, el doar și-a dus planul de răzbunare până la capăt , uitând de ea.
Nu putea să îl ierte atât de ușor.
Gustul trădării era amar și încă predomina din plin în sufletul Avei. Acum nu era numai ea, era și fiica sa care era nevinovată și pură, Ava trebuie să se gândească mai bine la viitorul ei.

-Max, îmi pare rău, dar nu pot, zise ea.

Când ridică ochi și îl privi văzuse durere în ochi lui. Dar durerea lui deveni repede în furie, din doi pași se opri în fața ei și o privi furios, cu pumni strânși lăsați pe lângă șolduri.

-Ba pe naiba, tu mă auzi că a fost doar o înscenare. Eu tot am avut de suferit din urma planului lor.

-Nu pot, șopti ea privindu-l cu ochi mari suferinzi. Max, nu pot, zicând acestea scutură din cap.

Se întoarse cu spatele la el și se duse la geam și privi priveliștea de afară făra ca să o observe, căci gândurile ei erau cu totul în altă parte în acea clipă.

-Nu pot da uitării cu ușurință trădarea ta, zise ea, chiar dacă am să te iert acum, în viitor voi fi mereu nesigură,   mereu mă voi aștepta ca tu să dispari din viața noastră.

El se apropiase și o apucase de un braț și o întoarse spre el, privind-o acum cu ochi strălucind de mânie mocnită.

-Nu dau doi bani pe ceea ce crezi tu. Sâmbăta viitoare ne căsătorim, dorești tu asta sau nu. Dacă nu dorești sau dacă măcar încerci într-un fel să scapi de această căsătorie, uită pentru totdeauna de Sofia.

Bărbatul o eliberă și își trecu ambele mâini peste față, își lăsă brațele în jos, oftă obosit și o privi cu disperare și durere:

-Știu că sunt vinovat față de voi, dar nu pot să îndrept lucrurile între noi , dacă tu nu faci niciun nenorocit de pas în întâmpinarea mea, zise el furios.

Se îndreptă spre ușă, mergând cu pași apăsați și cu pumni strânși.
Când ajunse lângă ușă și o deschise , se întoarse spre ea și o privi lung câteva secunde lungi:

-Sâmbătă viitoare ne căsătorim, îți place sau nu. Vom reuși să facem o căsătorie adevărată.

După ce spuse ce avusese de apus, trânti ușa în urma lui, Ava tresări de la sunetul ușii trântite, își reveni din amorțeala dureroasă.
Confuză și cu sufleul greoi se îndreptă spre fotoliul de lângă geam, căzu în el.
Își sprijini fața în ambele palme, lăsa lacrimile să îi cadă în voie pe față.
Nu știa ce să facă în continuare, de când îl întâlnise pe Max își dorise să audă din gura lui cuvântul "Te iubesc! Căsătorește-te cu mine", dar acum că le auzise nu simțea că ar trebui să le accepte așa ușor.

" Doamne, mă căsătoresc sâmbăta viitoare" ar trebui să se simtă entuziasmată dar ea simțea doar un gol la ea în suflet.

"Cioc, cioc"
Ava răsuflă adânc și își șterse lacrimile de pe față, afișă un zâmbet pe față și se pregăti să dea ochi cu Wilson și Sofia.
După câteva secunde ușa se deschise și în odaie pătrunse Wilson cu Sofia în brațe.
La vederea fiicei sale, Ava se umplu momentan de fericire, lăsând îndoielile căsătoriei la o parte, acum pentru ea conta doar fetița sa. Se îndreptă cu pași exaltați de fericire și își luă fiica în brațe, aceasta la vederea mamei sale chicoti veselă.

-Mulțumesc Wilson, zise Ava în timp ce se juca cu Sofia. Fără tine nu știu ce aș fi făcut,

-Cu mare drag! zise Wilson în timp ce nu își desprinse privirea blândă de pe chipul lui Sofia. O fac cu mare plăcere zise ea. Acum am să vă las.

-Bine, zise Ava. Îți mulțumesc, ne vedem mâine.

Wilson încuviință doar din cap, se întoarse și plecă.

-Off scumpo, ce ne facem?

Strângând-uși fata la pieptul său, Ava uită de căsătoria ei forțată, uită de tot, chiar dacă pentru câteva momente scurte. Acum conta doar ea și fiica sa, și propriul lor univers.