Finally mine

Capitolul 31

Max

În acea noapte nu era nici urmă din bărbatul îngâmfat și afemeiat care a avut toate femeile la picioarele sale până în acel moment.
Acum el se afla la picioarele unei femei, implorând să nu fie izgonit. S-ar fi gândit Max vreodată că ar ajunge în astfel de situație, implorând? Niciodată.
Cu sufletul măcinat de vinovăție, Max strânse cu putere picioarele femei pe care o iubea și pe care o rănise în cel mai josnic mod de nenumărate ori.
Ea încercă să se elibereze dar el o strânse mai puternic.

-Max ce faci? îl întrebă ea.

El ridică ochii și o privi încețoșat:
-Îmi promiți, zise el, dacă te eliberez nu vei fugi?

Ea doar încuviință din cap a aprobare, fără a spune ceva.

Max oftă cu greu, o eliberă cu regret și se așeză pe pat lângă ea. Ava când se eliberă din strânsoare lui se retrase de el se întinse și aprinse lampa de lângă pat. Apoi sub privirile lungi ale lui Max își ridică cearceaful până sub sâni și se sprijini cu spatele de tăblia patului.

Max își strînse palmele în pumni și se le sprijini pe genunchi, nu știa ce să zică, pentru prima dată în viața lui rămase fără cuvinte.

-Ava, uite... începuse el apoi se opri ridică  ochi și o privi. Îmi pare rău,  zise el gâtuit, regret tot  răul  pricinuit ție și Sofiei.

Ea nu zise nimic, doar suspină ușor.

-Știu că sunt vinovat față de tine , nu știu dacă ai să mă crezi, dar ceea ce ai văzut cu o seară în urmă nu a fost ceea ce ai crezi tu.

-Max! Nu! Te rog nu!
Șopti Ava cu durere în glas.

-Sunt un eșec total, ca iubit și ca tată, șopti el.

Max întinse o mînă și o apucă de braț:
-Ascultă-mă te rog! zise el. Știu că nu ai nici un motiv să dai crezare cuvintelor mele, dar spun adevărul. Totul a fost o înscenare teribilă! zise el, în timp ce lacrimile  începură să se prelingă pe fața lui.

Ava  îl privi neîncrezătoare, scuturând din cap.
- Înscenare? De cine? întrebă ea. Cine are nevoie să săvârșească un act atât de teribil? Și cu ce scop?

-Rebeca, zise el, ea înscenat totul cu gândul să ne despartă, a băgat-o și pe Diana în acest mîrșav plan.
Ava trebuie să mă crezi! zise el.
Cu Rebeca nu am avut niciodată o relație mai mult decât una amicală. Nici promisiuni nu i-am făcut dar ea pesemne a avut alte planuri, sfârși el , privind-o prin întuneric, încercând să înțelegă emoțiile femeii iubite care acum tremura toată în fața lui.

-Dar nu înțeleg, zise ea, v-am văzut goi în patul tău, cu ochii mei.

- Știu, în acea seară Rebeca a venit la mine în birou cu o sticlă de vin roșu să sărbătorim îndeplinirea planului nostru. Am băut doar un pahăr și am început să devin somnolent, m-am scuzat de ea și am plecat la mine în dormitor, mai departe nu știu ce sa întâmplat. A doua zi, când m-am trezit dimineață mă aflam în patul meu gol și cu o durere de cap. Abia când am intrat peste o oră la mine în birou și am văzut seiful meu deschis, am înțeles că ceva sa întîmplat. Am alergat la tine în dormitor și  am turbat când am văzut că voi lipseați , astfel am dedus că ai furat bani și ai fugit cu Sofia.

-Cum ai crezut că eu ți-am luat bani? îl întrebă ea furioasă.

- Știu că sunt un idiot, șopti el.

- Cum ai aflat de planul lor? îl întrebă ea cu glas înăbușit.

-Ieri în timp ce ne întoarceam înapoi la Londra, am reflectat mai îndelung.
Dacă aveai bani care i-ai luat de la mine din seif sigur nu te cazai în acel motel sărăcăcios, punând viața Sofiei în pericol. Cum am ajuns la reședință am cerug înregistrările video din acea seară, cu o zi înainte am urmărit înregistrările video doar de la ieșire dar nicidecum nu mi-a trecut prin cap să verific înregistrările și din casă.

-Scumpo, îmi pare rău! zise el, toate aceste sau întîmplat numai din cauza mea. Când am văzut durerea de pe fața ta în timp ce te târai pe coridor, nu știu dacă voi pute uita vreodată, zise el.

-Cu Rebeca ce sa întâmplat? îl întrebă Ava.

-A plecat astă seară, sper să nu o mai văd vreodată , zise el, iar Diana am concediat-o și am avut grijă să numai fie angajată undeva în următorii ani.

În timp ce rostea cuvintele Max nu scăpa din privirii chipul femei din dinaintea lui. Femeia arată minunat cu chipul ei angelic încadrat de părul negru bogat care se revărsa pe umerii ei firavi. Purta o cămașa de noapte cu bretele subțiri, din satin alb, care chiar și prin întuneric scotea în evidență pielea ei albă și fină.
Se priviseră  unul pe celălat fără să își zică ceva, fără ca vreunul să rostească vreun cuvânt.
După un timp Max își făcuse curaj și zise:

-Știu că am fost un nemernic. Dar acum sunt aici și sunt pregătit să fiu aici cu voi. Îmi doresc să fiu cu voi. Așa cum a trebuit să fiu și cu un an în urmă, dar nu am fost. Vreau să devin persoana de care ai tu nevoie.Lasă- mă te rog să îți demonstrez că vă iubesc și că putem avea un viitor fericit împreună, zise Max cu inima îndurerată.

După ce rosti ultimul cuvânt o urmări atent pe Ava cu sufletul la gură, așteptând reacția ei care nu întârziase și apăruse.

-Prin șantaj?

Întrebă ea cu glasul gâtuit din care răbufnea și furia încet.

-Ascultă, știu că am procedat mișelesc, dar altfel nu am știut cum să te aduc lângă mine. Ava te iubesc, și pe Sofia o iubesc, nu îmi pot imagina viața fără voi.

Întinse mâna și înconjură cu degetele sale mâna ei, își mulțumi că Ava nu își retrase mâna de la atingerea lui.

-Ava, mai dă-mi o șansă ca să îți pot demonstra că putem fi fericiți toți trei.

Ava și-a retras mâna:
-Am nevoie să fiu singură,
zise ea.

-Hai să nu ne facem asta, trebuie să ne căsătorim și să construim o căsnicie frumoasă măcar pentru Sofia.

-Serios? întrebă ea furioasă cu lacrimi pe față. Tu ai fugit de mine și m-ai lăsat singură și însărcinată.

Max nu zise nimic la răbufnirea ei , doar își încleștă maxilarul. Sa ridicat în picioare și a zis.

-Ne vom căsători săptămâna viitoare, dorești tu asta sau nu, zicând astea
Max se întoarse  cu spatele la femeia iubită și se pornise cu pași greu și cu inima chinuită de sentimente contradictorii spre ușă. Va pleca în biroul său și își va îneca amarul în alcool, sperând că măcar alcool va alunga sentimentul de vinovăție care îl rodea de câteva ore bune.