Finally mine

Capitolul 7

Max

Cina sa desfășurat într-o ambianță plăcută. Max nu o scăpa toată seara din priviri pe femeia de lângă el, ochi lui verzi o analizau cu atenție. Își dorea să fi putut citi gândurile ei în acel moment, căci tânără refuza să îl privească în ochi, iar pe chipul ei se citea emoții nedescrise.
La sfârșitul cinei, Max o privi  pe tânără, întinse mâna și mângâi cu vârful degetelor brațul ei, aceasta se înfierbântă toată și roși la față. Max zâmbi văzând reacția ei la atingerea lui.

-Ava, rămâi cu mine în această noapte? o întrebă el cu seriozitate în glas.

-Nu pot Max! zise ea roșie la față.

-De ce nu poți? o întrebă el răbdător, îți este teamă de mine?

-Nu mi-e teamă de tine, dar nu înțeleg, de ce eu Max? Sunt atâtea femei care roiesc în jurul tău, femei frumoase și bogate. Pe când eu nu sunt nici frumoasă și nici bogată, își termină ea discursul, cu durere în glas și cu privirea ațintită în jos.

Max simți cum furia îl cuprinde: "Cine îi vârâse toate prostiile astea în cap? "

-Ava! Privește-mă! porunci el cu o voce blândă.
Tânăra ridică ochii spre el și îl privi cu inocență.

-De unde ai luat-o că nu ești frumoasă? zise el pe un glas certăreț.
Ava! Tu ești foarte frumoasă!

Max întinse mâna și luă palma ei în palma lui, începuse să o mângâie cu degetele sale.

- Deții cel mai bogat și strălucitor păr! Iar ochii tăi? Sunt cei mai frumoși ochi pe care i-am văzut vreodată! Știai că devin violeți când te înfurii?  Firea ta este și mai specială, acum te rușinezi, ca în următoarea clipă să mă pui la punct fără să clipești măcar.

-Mă atragi, cum nici o femeie nu a făcut-o vreodată! Vreau să te cunosc mai bine, să devenim mai apropiați, îți promit că nu voi face nimic fără acordul tău, dar dacă tu nu dorești , voi dispărea din viața ta, și nu te voi mai deranja.

Max citi pe chipul femeii , într-un interval scurt de timp mai multe emoții, de la suferință la uimire, și la sfârșit bucurie.

-Bine, zise ea, sfioasă cu obrajii purpurii.

Pe chipul lui se ivi atunci un zâmbet fermecător și senzual. Max nu își dorea decât să ajungă mai repede în apartamentul său, toată seara doar la asta se gândise, femeia de lângă el îl ațâța doar cu o privire, când îl privea cu acei ochi albaștri enormi își dorea doar să o sărute .

Drumul înapoi părea că nu se termină, tot drumul Max cu o mână a ținut volanul iar cu alta a ținut-o pe Ava de mână, căci dorea să o știe lângă el, să o simtă.
Când ajunseră la apartamentul lui, o ajută să se dezbrace, îi luă haina ei și o aruncă pe un scaun din apropiere.

-Dorești ceva de băut ? o întrebă el în timp ce se îndrepta spre dulapul cu băuturi.

- Da, aș vrea ceea ce bei și tu, răspunse ea cu o voce tremurândă.

El zâmbi și încuviință din cap, luă o sticlă de coniac și turnă în două pahare câte jumătate, apoi se apropiase de Ava și îi oferi și ei unul.
În timp ce ducea paharul la gură, Max nu o scăpă din priviri, ea luase câteva înghițituri, se strâmbă, la început băutura îi arse puțin gura, dar mai apoi când luase câteva înghițituri, băutura i se dăduse pe placul ei.

- Cred că îți ajunge pe moment, doresc să nu te știu amețită pentru ce va urma, și din o înghițitură  el își băuse tot lichidul, apoi luase și paharul ei și le lăsă pe masa de alături.