Finally mine

Capitolul 4

Ava

A doua zi, Ava se trezi în zori cu o durere îngrozitoare de cap. Pe tot parcursul nopții a fost cu gândul la cele întâmplate la piscină. Rușinea o cuprindea numai când își amintea cât de ușor a căzut în brațele lui.

"Oh! Dar ce brațe! "  își zise ea visătoare în timp ce se privea în oglindă.

Cu gândurile îndreptate spre el își duse degetele la buze și își mângâie buzele care aveau încă urma sărutului de aseară, erau încă umflate. Oftă tristă,
bărbatul cu siguranță știa să sărute. În momentul când a atins cu buzele lui buzele ei a derutat-o complet. Era și de așteptat ca un bărbat ca el să sărute astfel, cu experiența lui vastă. Când pe ea, fără experiență a bulversat-o total.
La vârsta care o avea, se putea lăuda doar cu o relație, în urma căruia a suferit într-atât că nu își mai dorea vreo altă. Timp de doi ani, bărbați nu o interesară nicicum, de parcă își crease o imunitate împotriva lor, până acum, până la el.
Bărbatul asta avea ceva care o tulbura, Ava înțelegea că pentru el era doar una din multe alte femei. Multe femei doar se topeau la o privire de a lui, ca și ea de altfel.
Totuși, Ava dorea să înțeleagă ce vedea el la ea. Se cunoștea tipul de femei preferate de el, căci de fiecare dată se afișează cu câte o  femeie înaltă și grațioasă la brațul lui, plus la toate toate cuceririle lui erau  femeii de succes și pline de bani. Ea cu siguranță nu făcea parte din categoria lor, cu formele ei, și parcă nu ar avea destule minusuri, mai era angajată în casa surorii lui. Leyla cu siguranță nu va fii prea încântată când va afla de cele întâmplate între ei aseară, la piscină.

Tânăra era conștientă că se putea îndrăgosti lesne de el, în timp ce pentru el, ea reprezenta o modalitate de relaxare în timpul sejurului în casa surorii sale. Își promise sieși să fie mai atentă și să se țină cât mai departe de el. Nu dorea să devină doar o nouă cucerire de pe lista lui lungă de cuceriri.

În fine, după mai multe minute de reflectare, Ava  făcu totuși un efort și se ridică din pat, azi avea liber și fiind zi de weekend, hotărî să plece la o plimbare, cu gândul că o plimbare în parc  o va ajută să își pună gândurile în ordine, se rugă ca să nu se întâlnească azi cu El.

Își luă rapid o pereche de blugi pe ea și un hanorac negru, își prinse parul intr-o coamă de cal, nemachiată, ieși din camera sa, avea doar un drum de făcut prin bucătărie, ca să își facă repede o cafea, sperând că va ieși din casă nevăzută de nimeni.

Se porni rapid pe coridor cu sufletul la gură, când ajunse în bucătărie, răsuflă ușurată, era singură în bucătărie.
Își făcu rapid o cafea, o turnă în cana termos, dar spre ghinionul ei nici nu reuși să pună capacul la cană, când auzi pași pe podea în spatele ei. Îi tremură capacul cănii în mână, căci nici nu reuși să se întoarcă, când se încordă brusc, recunoscând glasul bărbatului.

-Buna dimineața! Mă bucur că nu sunt singura persoană matinală din această casă! zicând acestea bărbatul se apropie de ea, silențios ca o panteră neagră pentru a-și captura prada în ghearele sale.

Ava simți cum o trec fiori, înjură în gând, când îl simți în spatele ei, nu știa ce să facă, îi era rușine de cele întâmplate aseară, și era mai mult ca sigură că o va tachina cu acel sărut.

"La naiba, este doar un bărbat!", își zise ea ca să se îmbărbăteze măcar puțin înainte de a da ochii cu el, dar nu reuși să facă nici o singură mișcare, nici să se întoarcă spre el, căci în următoarea clipă icni șocată când simți mâinele lui  pe abdomenul ei.
Bărbatul, cu o mișcare gingașă îi luă coama ei de păr și o puse pe un umăr, apoi își apăsă buzele de pielea gâtului ei și începu să o sărute fierbinte.

-Doamne, ce bine miroși!

Max continuă sa o sărute pe gât în timp ce își vâră mâinile sub hanoracul ei atingând pielea ei deja înfierbântată, mângâind-o pe abdomen în mișcări circulare.

Ava încerca să rămână imună la sărutările și mângâierile lui, se încordă toată și încercă să îi îndepărteze mâinile de pe ea, dar fără succes, atunci mai depuse un efort pentru a se elibera din îmbrățișarea lui, dar era imposibil, bărbatul era de neclintit, el continuă să o mângâie  ridicând hanoracul mai sus, plimbând-uși mâinile pe pielea ei goală, urcând încetișor până la sânii ei, Ava simți cum ia foc.

- Ești așa dulce! murmură el.

O sărută cu buzele pe gât, dintr-o mișcare o întoarse cu fața spre el, iar în următoarea secundă era deja cu buzele pe gura ei, Ava încercă să evite buzele lui care o sărutau agresiv, îl lovi cu pumni în pieptul lui musculos  dar efortul a fost zadarnic. El o trase mai aproape, astfel corpul ei era lipit de al lui, mâinile lui începeau să devină necruțătoare, atingând-o peste tot.
Era așa de amețită, încât nici nu realiză când fusese luată pe sus și pusă cu fesele pe masă.

-Nu! Te rog nu! șopti ea.

Își ridică mâinile cu intenția să îl îndepărteze de ea, dar fără să înțeleagă ce face îl apucă strâns de cămașă și îl trase spre ea, îl sărută la rândul ei înflăcărat. Max gemu și își vâră mâinile sub sutienul ei și strânse cu palmele sâni tari și umflați, după care o eliberă din sărut încet, gâfâiau ambii excitați, el își coborî privirea spre sânii ei , îi ridică sutienul în sus, ochii lui nu părăsiră nici pentru o clipă ochii ei, în timp ce se aplecă și mușcă cu dinții sfârcul deja excitat, Ava gemu de plăcere, puse mâna în părul lui și îi trase capul spre ea , îl săruta cu o foame nebună, bărbatul icni, o apucase cu o mână și îi îndepărta picioarele și se situă la ea între picioare, își coborî mâinile spre fesele ei, o strânse puternic de ele. Ava se lipi momentan de el și îl cuprinse cu mâinile de talie, ridică cămașa lui ca să simtă pielea lui, trăgându-l spre ea.

Brusc, un telefon vibră, prin ceața pasiunii Ava realiză ce se întîmplă, îl împinse brusc pe bărbatul din fața ei , acesta era cu ochi tulburi de excitație fiind încă sub flacăra pasiunii, se priviră un scurt moment unul pe altul, Ava sări rapid de pe masă, se îndepărta rapid de el, își aranjă hanoracul întorcându-se cu spatele la el, nu credea că va mai putea să îl privească vreodată în ochi pe acest bărbat după cele întâmplate. Încercă să se liniștească, nu dorea să vadă acei doi ochi verzi privind-o.

-Bine, se auzi glasul lui răgușit în spatele ei, bine, sunt acum puțin ocupat, te sun eu mai târziu, zicând acestea închise telefonul.

Ava se îndepărtă pe pilot automat spre cana ei de cafea, dorea să plece cât mai repede de acolo.

-Îmi cer scuze că am fost întrerupți, zise el.

-Mie nu! aruncă ea cuvintele înfuriată, se întoarse și îl privea cu o furie rău ascunsă. Te rog mai mult să nu mă atingi, nu îmi doresc să fiu noua ta cucerire.

El o privi amuzat, un zâmbet apăru pe fața sa.

-După cum ai reacționat, nu aș zice că erai împotrivă, din doi pași era în fața ei.

Ava făcu un pas în spate, fața ei căpătase o culoare purpurie, era furioasă pentru că recunoștea că el avea dreptate.

-Mai mult nu se va întâmpla, zise ea. Max o privi ironic, se vedea că nu o credea, acum dacă îmi permiți, vreau să plec.

Dar bărbatul nu clinti, doar o privea cu un zâmbet lățit pe față.

- Unde pleci? o întrebă.

La început se gândi să nu-i spună adevărul, dar nu avea nimic de câștigat din asta, sigur că nu o va urma.

-Plec la o plimbare în parc, zise ea încet privindu-l în ochi. Îmi plac plimbările în parc dimineață. Tot timpul plec în parc când am o zi liberă, apoi închise gura brusc când  realiză  că vorbise prea mult. Acum mă scuzi trebuie să plec!

-Merg și eu! Mie tot îmi plac plimbările matinale. Să mergem!

Puse o mâna pe spatele ei și o îndemnă spre ușă.

Ava nu avusese timp să îl refuze, când își reveni se pomenise în mașina lui care își făcea loc printre șirurile de mașini de pe stradă.

                     Mulțumesc🤗