Finally mine

Capitolul 27

Ava

Pe parcursul acelei zi, după ce Max plecase lăsând-o frământată de diferite gânduri, Ava își tot repeta în gânduri evenimentele din acea dimineață.
După mărturisirea lui, tânăra se simțea mai bine pentru că aflase că el se căsătorise cu altă femeie  cu totul din alt motiv acesta nefiind dragoste.
De data aceasta sufletul ei fusese străpuns de două sentimente: bucurie și teamă.
Primul sentiment era de bucurie, căci Ava îi venea să se ducă acum la el și să îi propună: Bine, să mai încercăm odată! Dar al doilea sentiment: teama,  predomina cel mai mult: Nicidecum! Își tot repeta ea, după chinul unei inimi frânte unde se adaugă și un an plin de singurătate, Ava acum era mai precaută dorindu-și doar un lucru: siguranță pentru ea și pentru fetița ei.

Îi dăduse liber lui Wilson în acea zi fiindcă se simțea slăbită de puteri, nu știa dacă va putea face față privirilor iscoditoare ale lui Wilson, căci la sigur aceasta știa ce sa întâmplat între ei aseară. Ava spera ca nimeni altcineva să nu afle despre noaptea trecută.
Plănuise să petreacă toată ziua cu fiica sa cât mai departe de Max, cât și de soția sa, nu știa cum va o privi pe aceasta în ochi, chiar dacă Max a mărturisit că nu era o căsătorie adevărată, totuși era Rebeca era soția lui încă. Își zise că dacă va evita să dea ochi cu aceasta va fi cel mai bine.

Era deja miezul zilei, Ava zâmbi fericită și își privea fiica care dormea la ea în brațe, cu căpușorul pe pieptul ei și cu gurița deschisă. Ava întinse mâna și mângâi cu dragoste puful pe care îl fetița îl avea în loc de păr.

-Cât de mult te iubesc, dacă ai știi scumpo, șopti ea încet. Și tatăl tău te iubește. Apropo, ce mă fac cu tatăl tău?

Își privi fiica de parcă ea ar putea să o ajute.

-Mi-a afirmat că mă iubește, dar oare pot să îl cred? Ohh, ce să fac? oftă tristă. Dacă  ai putea vorbi și ai ajuta pe mama ta să ia o decizie corectă .

Toată ziua reflectă asupra relației lor, nu era pregătită să îl ierte dar va încerca să îi propună să rămână într-o relație de prietenie pentru binele copilului lor, chiar dacă el îi mărturisise că o iubește, Ava nu se simțea destul de întremată pentru ai accepta dragostea lui cât și pentru a își dărui dragostea sa, avea nevoie de timp pentru ca rănile provocate de respingerea lui să înceapă să se tămăduiască.

Totuși spre seară avusese parte de o surpriză neplăcută. Când se juca cu Sofia auzi un ciocănit în ușă, cu inima mică de teamă se duse și deschise ușa, acolo o găsi pe Rebeca, care o privi de sus în jos. Ava nu putea zice nimic, de abia îi putea susținea privirea femeii din ușă din cauza rușinii, se înroșise puternic pe față într-un scurt interval de timp.

-Bună. Pot intra? întrebă Rebeca.

Ava nu zise nimic doar clătină din cap în semn de aprobare.
Femeia înaintă mândră în încăpere, mirosul parfumului inundă în odaie. În spatele ei inspirând adânc și cu sufletul greoi Ava închise ușa în urma ei.

Ajungând în centrul încăperii femeia aruncă doar o scurtă privire Sofiei care fără nici o grijă se juca pe covorașul ei. Femeia ca de obicei arăta minunat, într-o rochie neagră, scurtă, care îi scotea formele suple în evidență, părul lung lăsat liber pe spate, aceasta  se întoarse  și o privi pe Ava cu ochi mijiți.

-Voi fi directă și voi trece direct la subiect, zise femeia. Nu știu ce ți-a promis Max că încă mai stai în această casă, sub același acoperiș cu noi.

-Eu ...

Femeia întinse mâna și o opri din vorbit pe Ava.

-Eu îți voi da dublu ceea ce ți-a promis el.

Ava văzu în roșu în fața ochilor când auzi vorbele pline de venin ale  femeii.

-Eu nu stau pentru bani aici, spuse Ava cu furie controlată, și cred că nici nu trebuie să te intereseze pe tine. Ceea ce se petrece între mine și Max, este numai între noi, pe tine nu te privește.

-Nemernico! strigă Rebeca cu fața schimonosită de furie.

Femeia o privi cu atâta venin, încât Ava se miră cum de reuși să se controleze, și să vorbească calm după izbucnirea de mai devreme.

-Sunt soția lui, tot ce se întâmplă în casa aceasta mă privește în mod direct pe mine.

Ava probabil nu va ști niciodată ce a influențat-o atunci să riposteze în acel moment: gelozia sau invidia. Era conștientă  că dacă cu un an în urmă această femeia nu îl contacta pe Max, poate erau acum împreună și își creșteau copilul împreună ca o adevărată familie. Această femeia la avut lângă ea în ultimul an, sa afișat la brațul lui strălucind de fericire pe când Ava doar a urmărit de la depărtare și a suferit în liniște. Plângând noapte de noapte,  tot întrebând-use cu ce a greșit că a fost trădată de persoana iubită în mod atât de crud.

-Pentru un interval scurt de timp, murmură Ava privind-o în ochi pe rivala ei. Să nu mai
vorbim că  este doar o căsătorie fictivă, care se va sfârși curând.

Doamne! Ce satisfacție a avut Ava să îi spună și apoi să îi vadă reacția! Femeia turbă de furie.

-Cum de îndrăznești! strigă femeia, aruncând fulgere din ochii ei.

Apoi ca prin minune se liniști, și o privi malițios pe Ava, încât aceasta simți că o trec fiori de la privirea celelalte femei.

-Ai să regreți! zicând acestea trecu pe lângă Ava, parfumul ei o urmări pînă ieși din cameră.

După plecarea femeii, Ava răsuflă ușurată, încă tremura când se duse la fiica sa și o luă în brațe. Simțind trupușorul fiicei sale în brațele sale Ava își recăpătă puterile, fiind în stare să facă față încă la zeci de femei precum Rebeca în acel moment.

Seara, fiind încă cu gândurile la cele petrecute în timpul zilei, la mărturisirea lui Max apoi confruntarea cu Rebeca, Ava se  simțea vlăguită de puteri, se apucase să strângă jucăriile aruncate la nimereală din timpul zilei, iar Sofia dormea dusă în leagănul ei.
La un moment gândurile îi fură întrerupse de un ciocănit în ușă, își trase halatul pe ea, și se duse să deschidă ușa, rămase uimită să o vadă pe Diana la ușa sa.

-Sa întîmplat ceva? întrebă Ava , încă fiind uluită de prezența Dianei la acea oră la ușa ei.

-Nimic, zise aceasta, privind-o într-un mod straniu, doar Dnul Elliot mi-a cerut să vă transmit că sunteți așteptată la el in dormitor, zicând acestea, se întoarse și plecă.

"Ce să fac la el în dormitor?" se gândi Ava. Se plimbă câteva minute bune cu ochii în podea fiind nehotărâtă, nu știa ce să creadă despre propunerea lui de a îl vizita în dormitorul lui. În dimineața acelei zile bărbatul doar ia dat ceva timp pentru gândire, iar acum după câteva ore o invită la el în dormitor. După câteva timp de nesiguranță și frământare, curiozitatea învinse.

Ava  își strânse mai bine halatul pe ea , aruncă o ultimă privire spre leagănul Sofiei pentru a fi sigură că acesta dormea. Închise ușa încet în urma ei și se îndreptă cu pași mici spre dormitorul lui. Când ajunse în dreptul dormitorului lui găsi ușa încăperii  întredeschisă. Cu mâna tremurândă ciocăni în ușă, dar nu se auzi nimic din partea cealaltă a ușii. Era liniște.

-Max, murmură  Ava cu glas moale.

Deschise ușa și înaintă in interiorul încăperii, dar ceea ce văzu o lăsase fără aer. Tânăra simți cum universul ei cade în bucăți, sufletul ei simți o lovitură precum lovitura unui pumn. Iar șocul era imens și nu dispăru, doar creștea tot mai mult cu fiecare secundă trecută.